o dezbatere publică actuală a început de un pensionar Curtea Supremă de Justiție are oameni vorbesc despre, eventual, abrogarea unuia dintre cele 10 amendamente originale ale Constituției. În realitate, șansele ca un astfel de act să se întâmple sunt extrem de lungi.
Justice John Paul Stevens’ marți op-ed în New York Times a cerut o abrogare a celui de-al doilea amendament, care garantează „o miliție bine reglementată, fiind necesară pentru securitatea unui stat liber, dreptul oamenilor de a păstra și de a purta arme, nu va fi încălcat.”
Stevens nu a oferit o alternativă la al doilea amendament în piesa sa Times, dar în cartea sa din 2014, justiția a dorit ca amendamentul rescris să se refere doar la milițiile de stat.
schimbarea cuvintelor reale ale Constituției necesită un amendament, la fel ca ștergerea sau abrogarea unui amendament. Inclusiv primele 10 amendamente, Bill of Rights, care au fost ratificate în 1789, Istoricul Senatului estimează că aproximativ 11.699 de modificări de amendament au fost propuse în Congres până în 2016. Un singur amendament, al 18-lea amendament care a stabilit interdicția, a fost ulterior abrogat de state.
În cote simple, șansa ca orice amendament constituțional să fie abrogat ar fi aproximativ aceeași cu cea a unei persoane care trăiește până la 80 de ani fiind lovită de fulger în timpul vieții, potrivit datelor Serviciului Național de Meteorologie. Și pentru al doilea amendament, care a fost înrădăcinat în Declarația drepturilor engleze cu un secol înainte de ratificarea Declarației drepturilor, șansele ar fi probabil mai abrupte.
în ultimii ani, alte trei amendamente au făcut obiectul discuțiilor de abrogare: al 17-lea Amendament (alegerea directă a senatorilor), al 16-lea Amendament (impozitul federal pe venit) și al 22-lea Amendament (limitele mandatului prezidențial). Niciuna dintre aceste discuții nu s-a apropiat de realizare.articolul V al Constituției impune ca un amendament să fie propus de două treimi din cameră și Senat sau de o convenție constituțională solicitată de două treimi din legislativele statului. Este de datoria statelor să aprobe un nou amendament, trei sferturi dintre state votând pentru ratificarea acestuia.
singura instanță a unui recurs la amendament, al 21-lea Amendament, arată cum funcționează acest proces neobișnuit. Al 18-lea Amendament ratificat în 1919 a interzis „fabricarea, vânzarea sau transportul lichiorurilor intoxicante” la nivel național în majoritatea circumstanțelor. La începutul anilor 1930, interdicția devenise nepopulară și Congresul a adoptat al 21-lea Amendament, cu dispoziția sa de abrogare, în februarie 1933 chiar înainte Franklin Roosevelt a devenit președinte. Amendamentul propus pentru ratificare a inclus un limbaj folosit niciodată înainte, dar permis în temeiul articolului V: convențiile de stat (și nu legislativele de stat) ar fi solicitate voturi de ratificare, de teamă că lobby-ul cumpătării ar influența parlamentarii de stat.când Utah a devenit al 36-lea stat care a aprobat amendamentul în decembrie 1933, cel de-al 21-lea Amendament ratificat nu numai că a abrogat interdicția largă a alcoolului, ci a adăugat și un limbaj Constituției conform căruia statele aveau capacitatea de a defini legile alcoolului în interiorul granițelor lor.cel mai recent amendament adăugat la Constituție a fost cel de-al 27-lea amendament din 1992, care a împiedicat Congresul să-și schimbe propria compensație în timpul unui mandat în curs; acel amendament fusese propus pentru prima dată în 1789, dar nu a fost ratificat ca parte a Bill of Rights. Șase amendamente au fost aprobate de Congres, dar niciodată pe deplin ratificate de state, cu amendamentul privind drepturile de vot din Districtul Columbia, ultimul care nu a reușit să obțină aprobarea în 1985.Scott Bomboy este redactorul-șef al Centrului Național al Constituției.