Henry „Box” Brown
după ce soția și copiii săi au fost vânduți și expediați într-un alt stat în 1848, Virginia-născut Henry Brown a decis să scape de sclavie prin orice mijloace necesare. Cu ajutorul unui negustor alb și negru liber, a pus la cale un plan disperat de a se expedia de la Richmond la Philadelphia într-o ladă de lemn. La 23 martie 1849, Brown s-a înțepenit într-o cutie de trei pe două picioare etichetată „mărfuri uscate” și s-a stabilit pentru o lungă călătorie prin vagon, barcă cu aburi și cale ferată până la casa aboliționistului James Miller McKim. Avea doar câțiva biscuiți și puțină apă ca provizii, iar în timpul unei etape a călătoriei, Lada lui a fost așezată cu susul în jos pe puntea unei nave cu aburi. Brown a fost lăsat așezat pe cap timp de 90 de minute, cu ochii „umflați ca și cum ar izbucni din prize.”Aproape că a leșinat înainte ca doi pasageri încrezători să răstoarne cutia pentru a o folosi ca scaun.
Brown a ajuns în siguranță în Philadelphia după 27 de ore istovitoare în interiorul limitelor înghesuite ale cutiei. Povestea sa incredibilă l-a făcut o celebritate minoră în New England, dar în curând a fost forțat să fugă din țară după trecerea Legea sclavilor fugari din 1850. „Box” Brown a petrecut mai târziu câțiva ani în Marea Britanie găzduind un act de scenă care i-a documentat evadarea. În cele din urmă s-a întors în Statele Unite în 1875 și a lucrat ca magician. Ca parte a fiecărui spectacol, se urca în aceeași ladă de lemn care îl dusese cândva la libertate.
Frederick Douglass
În septembrie 1838, sclavul Frederick Douglass, în vârstă de 20 de ani, și-a părăsit slujba de caulker al unei nave din Baltimore și s-a urcat într-un tren care se îndrepta spre nord. Tânărul rob a fost deghizat într-o uniformă de marinar oferită de viitoarea sa soție, Anna Murray, și a purtat un permis de protecție gratuit de marinar împrumutat de un complice. Spera cu disperare că ziarele vor fi suficiente pentru a-l conduce spre libertate, dar a existat un obstacol major: nu avea aproape nicio asemănare cu omul enumerat în documente. Când dirijorul a venit să colecteze bilete și să verifice documentele pasagerilor negri, Douglass a fost aproape depășit de frică. „Întregul meu viitor depindea de decizia acestui dirijor”, a scris el mai târziu. Din fericire pentru Douglass, bărbatul a aruncat doar o privire scurtă marinarilor falși înainte de a trece la următorul pasager.
Douglass ar suporta și mai multe apeluri apropiate în timp ce se îndrepta spre nord cu trenul și feribotul. A întâlnit o veche cunoștință pe o barcă fluvială și a fost aproape reperat de un căpitan de navă pentru care lucrase cândva. După câteva ore tensionate, a ajuns la New York, unde s-a ascuns în casa unui activist anti-sclavie și s-a întâlnit cu Murray. Cuplul s-a mutat ulterior în New Bedford, Massachusetts, unde Douglass s-a stabilit ca unul dintre cei mai importanți aboliționiști ai națiunii. El a rămas sclav fugar sub lege până în 1846, când susținătorii l-au ajutat să-și cumpere libertatea de la fostul său stăpân.
Robert Smalls
incredibilul zbor spre libertate al lui Robert Smalls a început în 1862, când lucra ca șofer la bordul vasului confederat CSS Planter Din Charleston, Carolina de Sud. Când echipajul alb al plantatorului a luat o permisie neautorizată la țărm în primele ore ale zilei de 13 mai, Smalls și mai mulți complici au intrat în acțiune. După ce au comandat nava, sclavii și-au ridicat familiile la un punct de întâlnire și au intrat în portul Charleston cu Smalls la cârmă deghizați în haina și pălăria căpitanului. Smalls cunoștea atât nava, cât și portul infestat de mine ca pe dosul mâinii sale și a reușit să dea semnalele adecvate pentru a câștiga trecerea în siguranță prin Fort Sumter. Odată ieșit din raza de tragere a armelor Confederate, el a turnat viteza și a făcut o lovitură nebună pentru blocada Uniunii. Ajungând sub steagul alb al predării, echipajul fugarilor și-a oferit cu bucurie nava primei nave a Marinei SUA pe care au întâlnit-o. „Bună dimineața, domnule!”Smalls a strigat către căpitanul uimit. „V-am adus câteva dintre armele vechi ale Statelor Unite, domnule!”
Smalls și colegii săi evadați au fost salutați ca eroi în nord, iar curajul și viclenia lor au fost susținute ca dovadă că negrii ar putea face soldați buni. Smalls a ajutat mai târziu să recruteze până la 5.000 de negri pentru efortul de război al Uniunii și a servit ca pilot și apoi mai târziu căpitan al plantatorului după ce a fost reamenajat ca navă a Marinei SUA. După război, s-a întors în Carolina de Sud, a cumpărat casa fostului său stăpân și a continuat să îndeplinească mai multe mandate în Camera Reprezentanților SUA.
Harriet Jacobs
pentru Harriet Jacobs, evadarea din sclavie a însemnat să se ascundă câțiva ani într-o închisoare pe care a conceput-o. Născută sclavă în Carolina de Nord, Jacobs și-a petrecut anii adolescenței trăind cu teama unui stăpân crud care a refuzat să o lase să se căsătorească și a făcut progrese sexuale repetate și din ce în ce mai brutale față de ea. Când hărțuirea a continuat chiar și după ce Jacobs a avut doi copii de către un alt bărbat, ea a decis să facă o pauză pentru libertate. În 1835, a fugit din plantație și s-a ascuns pentru scurt timp în casele unor prieteni. Știind că șansele ei de a ajunge la nord erau slabe, în cele din urmă s-a ascuns într-un mic spațiu de acces la mansardă în casa bunicii sale. Camera infestată de șobolani era minusculă-doar nouă metri lungime și șapte metri lățime, cu un tavan înclinat care nu a ajuns niciodată mai sus de trei metri—iar Jacobs a scris mai târziu că nu oferea „nici o admitere pentru lumină, nici pentru aer.”Cu toate acestea, ea petrecea șapte ani uimitori trăind în spațiul asemănător sicriului, privindu-și copiii jucându-se în curte printr-o mică vizor și plecând doar pentru scurte perioade de exerciții nocturne.
Jacobs a reușit în cele din urmă să scape în nord în 1842, după ce un prieten a ajutat-o să-și asigure trecerea pe o barcă cu destinația Philadelphia. De acolo, a pornit cu trenul spre New York și s-a reunit cu membrii familiei. A petrecut următorii câțiva ani lucrând în New York și Boston, dar a rămas precaută să fie capturată de fostul ei stăpân până când prietenii au ajutat-o să-i aranjeze achiziția și manumisiunea. Jacobs a devenit mai târziu un aboliționist influent și a publicat o relatare arzătoare a Calvarului ei numit „incidente în viața unei sclave.”
William și Ellen Craft
pentru creativitate și îndrăzneală, puține evadări de sclavi se pot potrivi cu evadarea din 1848 creată de William și Ellen Craft. Cei doi s-au căsătorit în Macon, Georgia, în 1846, dar au fost ținuți în sclavie de diferiți Maeștri. Îngroziți de a fi separați, au conceput un plan ingenios de a fugi din sudul adânc spre Philadelphia. Ellen, cu pielea deschisă, și-a tăiat părul scurt, s-a îmbrăcat în haine pentru bărbați și și-a înfășurat capul în bandaje pentru a se prezenta ca un bărbat alb rănit. Între timp, William și-a asumat rolul servitorului ei negru loial. La 21 decembrie 1848, meșteșugurile și-au îmbrăcat deghizările și s-au urcat într-un tren pentru a începe lunga călătorie spre nord. Schema părea sortită încă de la început după ce Ellen s-a trezit așezată lângă un prieten apropiat al stăpânului ei, dar costumul ei elaborat a împiedicat-o să fie recunoscută.
meșteșugarii au petrecut următoarele câteva zile călătorind cu trenul și vaporul prin Sud, cazându-se în hoteluri fine și frecându-și coatele cu albi de clasă superioară pentru a-și menține acoperirea. Din moment ce nu știa să citească sau să scrie, Ellen și-a așezat brațul într-o praștie pentru a evita semnarea biletelor și a actelor, dar șiretlicul ei a fost aproape descoperit când un funcționar din Charleston a refuzat să vândă perechii biletele lor fără semnătură. Din fericire pentru meșteșuguri, căpitanul navei lor anterioare s-a întâmplat să treacă și a fost de acord să semneze pentru ea. Meșteșugurile au ajuns în Philadelphia în ziua de Crăciun și au fost adăpostite de aboliționiști înainte de a continua la Boston. Temându-se de vânătorii de sclavi, cuplul a pornit mai târziu spre Anglia, unde au scris o relatare populară despre evadarea lor și au ridicat o familie.