III. Precauții pentru prevenirea transmiterii agenților infecțioși

recomandări intermediare de prevenire și Control al infecțiilor pentru rujeolă în instituțiile medicale

există două niveluri de precauții IAPC / CDC pentru prevenirea transmiterii agenților infecțioși, Precauții Standard și precauții bazate pe transmitere. Precauțiile Standard sunt destinate a fi aplicate îngrijirii tuturor pacienților din toate mediile de asistență medicală, indiferent de prezența suspectată sau confirmată a unui agent infecțios. Punerea în aplicare a măsurilor de precauție standard constituie strategia principală pentru prevenirea transmiterii agenților infecțioși asociați asistenței medicale în rândul pacienților și personalului medical. Precauțiile bazate pe transmitere sunt pentru pacienții care sunt cunoscuți sau suspectați a fi infectați sau colonizați cu agenți infecțioși, inclusiv anumiți agenți patogeni importanți din punct de vedere epidemiologic, care necesită măsuri suplimentare de control pentru a preveni în mod eficient transmiterea. Deoarece agentul infecțios nu este adesea cunoscut la momentul admiterii într-o unitate medicală, precauțiile bazate pe transmisie sunt utilizate empiric, în funcție de sindromul clinic și de agenții etiologici probabili la momentul respectiv și apoi modificate atunci când agentul patogen este identificat sau o etiologie infecțioasă transmisibilă este exclusă. Exemple ale acestei abordări sindromice sunt prezentate în tabelul 2. Orientările IAPC / CDC includ, de asemenea, recomandări pentru crearea unui mediu de protecție pentru pacienții cu HSCT alogen.

elementele specifice ale precauțiilor Standard și bazate pe transmisie sunt discutate în partea II a prezentei orientări. În partea III, sunt discutate circumstanțele în care se aplică precauțiile Standard, precauțiile bazate pe transmisie și un mediu de protecție. A se vedea tabelele 4 și 5 pentru rezumate ale elementelor cheie ale acestor seturi de măsuri de precauție.

partea de sus a paginii

III.a. Precauții standard

Precauții Standard combină caracteristicile majore ale precauțiilor universale (UP) 780, 896 și izolarea substanțelor corporale (BSI) 640 și se bazează pe principiul că toate sângele, fluidele corporale, secrețiile, excrețiile, cu excepția transpirației, a pielii nonintact și a membranelor mucoase pot conține agenți infecțioși transmisibili. Măsurile de precauție Standard includ un grup de practici de prevenire a infecțiilor care se aplică tuturor pacienților, indiferent de starea de infecție suspectată sau confirmată, în orice situație în care este furnizată asistența medicală (Tabelul 4). Acestea includ: igiena mâinilor; utilizarea mănușilor, halatului, măștii, protecției ochilor sau a feței, în funcție de expunerea anticipată; și practici de injectare sigure. De asemenea, echipamentele sau obiectele din mediul pacientului care ar putea fi contaminate cu fluide corporale infecțioase trebuie manipulate într-un mod care să prevină transmiterea agenților infecțioși (de exemplu, purtați mănuși pentru contact direct, conțin echipamente puternic murdare, curățați și dezinfectați corespunzător sau sterilizați echipamentele reutilizabile înainte de utilizare la un alt pacient).

aplicarea precauțiilor Standard în timpul îngrijirii pacientului este determinată de natura interacțiunii HCW-pacient și de gradul de expunere anticipată la sânge, lichid corporal sau agent patogen. Pentru unele interacțiuni (de exemplu, efectuarea puncției venoase), pot fi necesare numai mănuși; în timpul altor interacțiuni (de exemplu, intubație), este necesară utilizarea mănușilor, halatului și a măștii sau a ochelarilor de protecție. Educația și formarea cu privire la principiile și justificarea practicilor recomandate sunt elemente critice ale precauțiilor Standard, deoarece facilitează luarea deciziilor adecvate și promovează aderarea atunci când HCW se confruntă cu noi circumstanțe.655, 681-686 un exemplu al importanței utilizării precauțiilor Standard este intubația, în special în circumstanțe de urgență atunci când agenții infecțioși nu pot fi suspectați, dar ulterior sunt identificați (de exemplu, SARS-CoV, N. meningitide). Aplicarea precauțiilor Standard este descrisă mai jos și rezumată în tabelul 4. Ghidul privind îmbrăcarea și îndepărtarea mănușilor, halatelor și a altor EIP este prezentat în figură.

precauțiile Standard sunt, de asemenea, destinate să protejeze pacienții, asigurându-se că personalul medical nu transportă agenți infecțioși la pacienți pe mâini sau prin intermediul echipamentelor utilizate în timpul îngrijirii pacientului.

partea de sus a paginii

III.a.1. Noi elemente de precauții standard.

problemele de control al infecțiilor care sunt identificate în cursul investigațiilor de focar indică adesea necesitatea unor noi recomandări sau consolidarea recomandărilor existente de control al infecțiilor pentru a proteja pacienții. Deoarece astfel de recomandări sunt considerate un standard de îngrijire și nu pot fi incluse în alte orientări, Acestea sunt adăugate aici la măsurile de precauție Standard. Trei astfel de domenii de practică care au fost adăugate sunt: igiena respiratorie/eticheta tusei, practicile de injectare sigure și utilizarea măștilor pentru introducerea cateterelor sau injectarea materialului în spațiile spinale sau epidurale prin proceduri de puncție lombară (de exemplu, mielogramă, anestezie spinală sau epidurală). În timp ce majoritatea elementelor precauțiilor Standard au evoluat din Precauții universale care au fost dezvoltate pentru protecția personalului medical, aceste noi elemente ale precauțiilor Standard se concentrează pe protecția pacienților.

partea de sus a paginii

III.a.1.a. igiena respiratorie / eticheta tusei.

transmiterea SARS-CoV în secțiile de urgență de către pacienți și membrii familiilor acestora în timpul focarelor răspândite de SARS din 2003 a evidențiat necesitatea vigilenței și implementării prompte a măsurilor de control al infecțiilor la primul punct de întâlnire într-un cadru medical (de ex., zone de recepție și triaj în departamentele de urgență, clinici ambulatorii și cabinete medicale).21, 254, 897 strategia propusă a fost denumită igiena respiratorie/eticheta tusei 9, 828 și este destinată să fie încorporată în practicile de control al infecțiilor ca o nouă componentă a precauțiilor Standard. Strategia se adresează pacienților și membrilor familiei și prietenilor care însoțesc infecții respiratorii transmisibile nediagnosticate și se aplică oricărei persoane cu semne de boală, inclusiv tuse, congestie, rinoree sau creșterea producției de secreții respiratorii la intrarea într-o unitate medicală.40, 41, 43 termenul de etichetă pentru tuse este derivat din măsurile recomandate de control al sursei pentru M. tuberculosis.12, 126

elementele igienei respiratorii / etichetei tusei includ

1. educația personalului unității medicale, a pacienților și a vizitatorilor;
2. semne postate, în limba(limbile) corespunzătoare populației deservite, cu instrucțiuni pentru pacienți și membrii familiei sau prietenii însoțitori;
3. măsuri de control al sursei (de exemplu, acoperirea gurii/nasului cu un țesut atunci când tuse și eliminarea promptă a țesuturilor folosite, folosind măști chirurgicale pe persoana care tuse atunci când este tolerată și adecvată);
4. igiena mâinilor după contactul cu secrețiile respiratorii; și
5. separare spațială, ideal>

partea de sus a paginii

acoperirea strănuturilor și a tusei și plasarea măștilor pe pacienții cu tuse sunt mijloace dovedite de izolare a sursei care împiedică persoanele infectate să disperseze secrețiile respiratorii în aer.107, 145, 898, 899 mascare poate fi dificil în unele setări, (de exemplu, pediatrie, caz în care, accentul de necesitate poate fi pe eticheta tuse.900 proximitatea fizică a<3 picioare a fost asociată cu un risc crescut de transmitere a infecțiilor pe calea picăturilor (de exemplu, N. meningitidis 103 și grupul A streptococcus 114 și, prin urmare, sprijină practica distanțării persoanelor infectate de alte persoane care nu sunt infectate. Eficacitatea bunelor practici de igienă, în special igiena mâinilor, în prevenirea transmiterii virusurilor și reducerea incidenței infecțiilor respiratorii atât în interiorul, cât și în afara 901-903 setările de asistență medicală este rezumată în mai multe recenzii.559, 717, 904

aceste măsuri ar trebui să fie eficiente în reducerea riscului de transmitere a agenților patogeni conținute în picături respiratorii mari (de exemplu, virusul gripal, 23 adenovirus, 111 B. pertussis 827 și Mycoplasma pneumoniae.112 deși febra va fi prezentă în multe infecții respiratorii, pacienții cu pertussis și infecții ușoare ale tractului respirator superior sunt adesea afebrili. Prin urmare, absența febrei nu exclude întotdeauna o infecție respiratorie. Pacienții care au astm, rinită alergică sau boală pulmonară obstructivă cronică pot, de asemenea, să tușească și să strănută. În timp ce acești pacienți nu sunt adesea infecțioși, măsurile de etichetă a tusei sunt prudente.

personalul medical este sfătuit să respecte măsurile de precauție privind picăturile (i. e., purtați o mască) și igiena mâinilor atunci când examinați și îngrijiți pacienții cu semne și simptome ale unei infecții respiratorii. Personalul medical care are o infecție respiratorie este sfătuit să evite contactul direct cu pacientul, în special cu pacienții cu risc ridicat. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci trebuie purtată o mască în timp ce se asigură îngrijirea pacientului.

partea de sus a paginii

III.a.1.B. practici de injectare sigure.

investigarea a patru focare mari de VHB și VHC în rândul pacienților din unitățile de îngrijire ambulatorie din Statele Unite a identificat necesitatea definirii și consolidării practicilor de injectare sigure.453 cele patru focare au apărut într-un cabinet medical privat, o clinică de durere, o clinică de endoscopie și o clinică de Hematologie/Oncologie. Principalele încălcări ale practicii de control al infecțiilor care au contribuit la apariția acestor focare au fost

1. reintroducerea acelor utilizate într-un flacon cu doze multiple sau într-un recipient pentru soluție (de exemplu., pungă salină) și
2. utilizarea unui singur ac / seringă pentru a administra medicamente intravenoase mai multor pacienți.

într-unul dintre aceste focare, prepararea medicamentelor în același spațiu de lucru în care au fost demontate acul / seringile utilizate poate fi, de asemenea, un factor care a contribuit. Aceste și alte focare de hepatită virală ar fi putut fi prevenite prin respectarea principiilor de bază ale tehnicii aseptice pentru prepararea și administrarea medicamentelor parenterale.453, 454 acestea includ utilizarea unui ac și a unei seringi sterile, de unică folosință, de unică folosință pentru fiecare injecție administrată și prevenirea contaminării echipamentelor de injecție și a medicamentelor. Ori de câte ori este posibil, utilizarea flacoanelor cu doză unică este preferată flacoanelor cu doze multiple, în special atunci când medicamentele vor fi administrate mai multor pacienți.

focarele legate de practicile nesigure de injectare indică faptul că unii membri ai personalului medical nu cunosc, nu înțeleg sau nu respectă principiile de bază ale controlului infecțiilor și ale tehnicii aseptice. Un sondaj efectuat asupra lucrătorilor din domeniul sănătății din SUA care furnizează medicamente prin injecție a constatat că 1% până la 3% au reutilizat același ac și/sau seringă la mai mulți pacienți.905 printre deficiențele identificate în focarele recente s-au numărat lipsa supravegherii personalului și eșecul monitorizării încălcărilor raportate în practicile de control al infecțiilor în ambulatoriu. Prin urmare, pentru a se asigura că toți lucrătorii din domeniul sănătății înțeleg și aderă la practicile recomandate, principiile controlului infecțiilor și tehnica aseptică trebuie consolidate în programele de formare și încorporate în politicile instituționale care sunt monitorizate pentru aderare.454

partea de sus a paginii

III.a.1.c. practici de control al infecțiilor pentru proceduri speciale de puncție lombară.

în 2004, CDC a investigat opt cazuri de meningită post-mielografie care fie au fost raportate la CDC, fie identificate printr-un sondaj al rețelei de infecții emergente a Societății de Boli Infecțioase din America. Sângele și / sau lichidul cefalorahidian din toate cele opt cazuri au produs specii streptococice în concordanță cu flora orofaringiană și au existat modificări ale indicilor LCR și ale stării clinice indicative a meningitei bacteriene. Echipamentele și produsele utilizate în timpul acestor proceduri (de exemplu, mediile de contrast) au fost excluse ca surse probabile de contaminare. Detaliile procedurale disponibile pentru șapte cazuri au stabilit că au fost utilizate preparate antiseptice pentru piele și mănuși sterile. Cu toate acestea, niciunul dintre clinicieni nu a purtat o mască de față, dând naștere speculațiilor că transmiterea picăturilor de floră oralfaringiană a fost cea mai probabilă explicație pentru aceste infecții. Meningita bacteriană după mielogramă și alte proceduri spinale (de exemplu, puncție lombară, anestezie spinală și epidurală, chimioterapie intratecală) a fost raportată anterior.906-915 ca urmare, a fost dezbătută întrebarea dacă măștile de față trebuie purtate pentru a preveni răspândirea picăturilor de floră orală în timpul procedurilor coloanei vertebrale (de exemplu, mielogramă, puncție lombară, anestezie spinală).916, 917 măștile de față sunt eficiente în limitarea dispersiei picăturilor orofaringiene 918 și sunt recomandate pentru plasarea cateterelor venoase centrale.919 în octombrie 2005, Comitetul Consultativ pentru practicile de Control al infecțiilor din domeniul sănătății (IAPC) a examinat dovezile și a concluzionat că există suficientă experiență pentru a garanta protecția suplimentară a unei măști de față pentru persoana care introduce un cateter sau un material injectabil în spațiul spinal sau epidural.

partea de sus a paginii

III.B. precauții pe bază de transmisie

există trei categorii de precauții pe bază de transmisie: precauții de Contact, Precauții pentru picături și precauții în aer. Precauțiile bazate pe transmisie sunt utilizate atunci când calea(căile) de transmisie nu este (sunt) întreruptă (întrerupte) complet folosind doar precauțiile Standard. Pentru unele boli care au mai multe căi de transmitere (de exemplu, SARS), pot fi utilizate mai multe categorii de precauții bazate pe transmitere. Atunci când sunt utilizate individual sau în combinație, acestea sunt întotdeauna utilizate în plus față de precauțiile Standard. Vezi Anexa A pentru precauții recomandate pentru infecții specifice. Atunci când sunt indicate Precauții bazate pe transmitere, trebuie depuse eforturi pentru a contracara posibilele efecte adverse asupra pacienților (adică., anxietate, depresie și alte tulburări de dispoziție, 920-922 percepții ale stigmatului, 923 contact redus cu personalul clinic, 924-926 și creșteri ale evenimentelor adverse care pot fi prevenite 565 pentru a îmbunătăți acceptarea de către pacienți și aderența de către HCWs.

partea de sus a paginii

III.B.1. Precauții de Contact.

precauțiile de Contact sunt destinate prevenirii transmiterii agenților infecțioși, inclusiv a microorganismelor importante din punct de vedere epidemiologic, care se răspândesc prin contact direct sau indirect cu pacientul sau cu mediul pacientului, așa cum este descris în I. B. 3.a. Agenții și circumstanțele specifice pentru care sunt indicate precauțiile de Contact se găsesc în Anexa A. aplicarea precauțiilor de Contact pentru pacienții infectați sau colonizați cu MDROs este descrisă în ghidul 2006 HICPAC/CDC MDRO.927 precauții de Contact se aplică, de asemenea, în cazul în care prezența drenajului excesiv al plăgii, incontinența fecală sau alte descărcări din organism sugerează un potențial crescut de contaminare extinsă a mediului și risc de transmitere. O cameră pentru un singur pacient este preferată pentru pacienții care necesită precauții de Contact. Atunci când nu este disponibilă o cameră pentru un singur pacient, se recomandă consultarea personalului de control al infecțiilor pentru a evalua diferitele riscuri asociate cu alte opțiuni de plasare a pacientului (de exemplu, cohortarea, menținerea pacientului cu un coleg de cameră existent). În camerele cu mai mulți pacienți, se recomandă separarea spațială de 3 metri între paturi pentru a reduce oportunitățile de partajare accidentală a articolelor între pacientul infectat/colonizat și alți pacienți. Personalul medical care îngrijește pacienții cu precauții de Contact purtați halat și mănuși pentru toate interacțiunile care pot implica contactul cu pacientul sau zonele potențial contaminate din mediul pacientului. Îmbrăcarea EIP la intrarea în cameră și aruncarea înapoi în mare înainte de a ieși din camera pacientului se face pentru a conține agenți patogeni, în special cei care au fost implicați în transmiterea prin contaminarea mediului (de exemplu, VRE, C. difficile, norovirusuri și alți agenți patogeni ai tractului intestinal; RSV).54, 72, 73, 78, 274, 275, 740

III.B.2. Precauții pentru picături.

precauțiile pentru picături sunt destinate prevenirii transmiterii agenților patogeni răspândiți prin contactul apropiat al căilor respiratorii sau mucoaselor cu secrețiile respiratorii, așa cum este descris în I. B. 3.b. deoarece acești agenți patogeni nu rămân infecțioși pe distanțe lungi într-o unitate medicală, manipularea și ventilația specială a aerului nu sunt necesare pentru a preveni transmiterea picăturilor. Agenții infecțioși pentru care sunt indicate precauțiile picăturilor se găsesc în Anexa A și includ B. pertussis, virusul gripal, adenovirusul, rinovirusul, N. meningitide și streptococ de grup A (pentru primele 24 de ore de terapie antimicrobiană). O singură cameră pentru pacienți este preferată pentru pacienții care necesită precauții pentru picături. Atunci când nu este disponibilă o cameră pentru un singur pacient, se recomandă consultarea personalului de control al infecțiilor pentru a evalua diferitele riscuri asociate cu alte opțiuni de plasare a pacientului (de exemplu, cohortarea, menținerea pacientului cu un coleg de cameră existent). Separarea spațială a picioarelor 3 și tragerea cortinei între paturile pacienților este deosebit de importantă pentru pacienții din camerele cu mai multe paturi cu infecții transmise pe calea picăturilor. Personalul medical poartă o mască (nu este necesar un aparat respirator) pentru contactul strâns cu pacientul infecțios; masca este în general îmbrăcată la intrarea în cameră. Pacienții care sunt precauți cu picături care trebuie transportați în afara camerei trebuie să poarte o mască dacă este tolerată și să respecte igiena respiratorie/eticheta tusei.

partea de sus a paginii

III.B.3. Precauții aeriene.

Precauții aeriene pentru prevenirea transmiterii agenților infecțioși care rămân infecțioși pe distanțe lungi atunci când sunt suspendați în aer (de exemplu, virusul rubeola , virusul varicelei , M. tuberculosis și, eventual, SARS-CoV), așa cum este descris în I. B. 3.C și anexa A. plasarea preferată pentru pacienții care necesită precauții aeriene este într-o cameră de izolare a infecțiilor aeriene (AIIR). Un AIIR este o cameră pentru un singur pacient care este echipată cu o capacitate specială de tratare și ventilație a aerului care respectă standardele Institutului American de arhitecți/Institutul de orientări pentru instalații (AIA/FGI) pentru AIIRs (adică presiune negativă monitorizată în raport cu zona înconjurătoare, 12 schimburi de aer pe oră pentru construcții și renovări noi și 6 schimburi de aer pe oră pentru instalațiile existente, aer epuizat direct la exterior sau recirculat prin filtrare HEPA înainte de întoarcere).12, 13 unele state necesită disponibilitatea unor astfel de camere în spitale, secții de urgență și case de îngrijire medicală care îngrijesc pacienții cu M. tuberculosis. Un program de protecție respiratorie, care include educație cu privire la utilizarea de respiratori, fit-testare, și verificarea sigiliilor de utilizator este necesară în orice instalație cu AIIRs. În setările în care precauțiile aeriene nu pot fi implementate din cauza resurselor de inginerie limitate (de exemplu, cabinetele medicilor), mascarea pacientului, plasarea pacientului într-o cameră privată (de ex., camera de examinare a biroului) cu ușa închisă și furnizarea de respiratoare sau măști de nivel N95 sau superior, dacă respiratoarele nu sunt disponibile pentru personalul medical, va reduce probabilitatea transmiterii în aer până când pacientul este fie transferat într-o unitate cu AIIR, fie returnat în mediul de acasă, după cum se consideră adecvat din punct de vedere medical. Personalul medical care îngrijește pacienții cu precauții aeriene poartă o mască sau un aparat respirator, în funcție de recomandările specifice bolii (protecția respiratorie II.E.4, Tabelul 2 și Anexa A), care este îmbrăcată înainte de intrarea în cameră. Ori de câte ori este posibil, HCWs non-imun nu trebuie să aibă grijă de pacienții cu boli aeriene care pot fi prevenite prin vaccin (de exemplu, pojar, varicelă și variolă).

partea de sus a paginii

III.C. Aplicații sindromice și empirice ale precauțiilor bazate pe transmisie

diagnosticul multor infecții necesită confirmare de laborator. Deoarece testele de laborator, în special cele care depind de tehnicile de cultură, necesită adesea două sau mai multe zile pentru finalizare, trebuie implementate Precauții bazate pe Transmisie, în timp ce rezultatele testelor sunt în așteptare pe baza prezentării clinice și a agenților patogeni probabili. Utilizarea precauțiilor adecvate bazate pe transmitere în momentul în care un pacient dezvoltă simptome sau semne de infecție transmisibilă sau ajunge la o unitate medicală pentru îngrijire, reduce oportunitățile de transmitere. Deși nu este posibilă identificarea prospectivă a tuturor pacienților care au nevoie de precauții bazate pe transmitere, anumite sindroame și afecțiuni clinice prezintă un risc suficient de mare pentru a justifica utilizarea lor empiric, în timp ce testele de confirmare sunt în curs (Tabelul 2). Profesioniștii în controlul infecțiilor sunt încurajați să modifice sau să adapteze acest tabel în funcție de condițiile locale.

începutul paginii

III.D. întreruperea măsurilor de precauție bazate pe transmitere

măsurile de precauție bazate pe transmitere rămân în vigoare pentru perioade limitate de timp (adică, în timp ce riscul de transmitere a agentului infecțios persistă sau pe durata bolii (apendicele a). Pentru majoritatea bolilor infecțioase, această durată reflectă tiparele cunoscute de persistență și vărsare a agenților infecțioși asociate cu istoricul natural al procesului infecțios și tratamentul acestuia. Pentru unele boli (de ex., difterie faringiană sau cutanată, VSR), precauțiile bazate pe transmitere rămân în vigoare până când rezultatele testelor de cultură sau de detectare a antigenului documentează eradicarea agentului patogen și, pentru VSR, boala simptomatică este rezolvată. Pentru alte boli (de exemplu, M. tuberculosis), legile și reglementările statului și politicile instituțiilor medicale pot dicta durata măsurilor de precauție12). La pacienții imunocompromiși, vărsarea virală poate persista perioade prelungite de timp (multe săptămâni până la Luni) și transmiterea către alții poate apărea în acest timp; prin urmare, durata contactului și/sau a precauțiilor pentru picături poate fi prelungită timp de mai multe săptămâni.500, 928-933

durata precauțiilor de Contact pentru pacienții colonizați sau infectați cu MDROs rămâne nedefinită. MRSA este singurul MDRO pentru care sunt disponibile regimuri eficiente de decolonizare.867 cu toate acestea, purtătorii de MRSA care au culturi nazale negative după un curs de terapie sistemică sau topică pot relua vărsarea MRSA în săptămânile care urmează terapiei.934, 935 deși ghidurile timpurii pentru VRE au sugerat întreruperea precauțiilor de Contact după ce trei culturi de scaun obținute la intervale săptămânale s-au dovedit negative, 740 de experiențe ulterioare au indicat că o astfel de screening poate să nu detecteze colonizarea care poate persista pentru >1 an.27, 936-938 de asemenea, datele disponibile indică faptul că colonizarea cu VRE, MRSA, 939 și, eventual, MDR-GNB, poate persista timp de mai multe luni, în special în prezența bolii subiacente severe, a dispozitivelor invazive și a cursurilor recurente de agenți antimicrobieni.

poate fi prudent să presupunem că transportatorii MDRO sunt colonizați permanent și îi gestionează în consecință. Alternativ, poate fi utilizat un interval fără spitalizări, terapie antimicrobiană și dispozitive invazive (de exemplu, 6 sau 12 luni) înainte de a recultura pacienții pentru a documenta clearance-ul transportului. Determinarea celei mai bune strategii așteaptă rezultatele studiilor suplimentare. A se vedea 2006 hicpac/CDC MDRO orientarea 927 pentru discutarea posibilelor criterii de întrerupere a precauțiilor de Contact pentru pacienții colonizați sau infectați cu MDROs.

partea de sus a paginii

III.e. Aplicarea precauțiilor bazate pe Transmisie în ambulatoriu și în îngrijirea la domiciliu

deși precauțiile bazate pe transmisie se aplică în general în toate mediile de asistență medicală, există excepții. De exemplu, în îngrijirea la domiciliu, AIIR-urile nu sunt disponibile. În plus, membrii familiei deja expuși la boli precum varicela și tuberculoza nu ar folosi măști sau protecție respiratorie, dar vizitarea HCWs ar trebui să utilizeze o astfel de protecție. În mod similar, gestionarea pacienților colonizați sau infectați cu MDROs poate necesita precauții de Contact în spitalele de îngrijire acută și în unele Ltcf atunci când există o transmitere continuă, dar riscul de transmitere în îngrijirea ambulatorie și îngrijirea la domiciliu nu a fost definit. Utilizarea consecventă a precauțiilor Standard poate fi suficientă în aceste setări, dar sunt necesare mai multe informații.

partea de sus a paginii

III.F. Mediu de protecție

un mediu de protecție este conceput pentru pacienții cu HSCT alogen pentru a minimiza numărul de spori fungici în aer și pentru a reduce riscul de infecții fungice invazive de mediu (vezi Tabelul 5 pentru specificații).11, 13-15 necesitatea unor astfel de controale a fost demonstrată în studiile focarelor de aspergillus asociate cu construcția.11, 14, 15, 157, 158 așa cum este definit de Institutul American de arhitectură 13 și prezentat în detaliu în Ghidul pentru controlul infecțiilor de mediu 2003, 11, 861 calitatea aerului pentru pacienții cu HSCT este îmbunătățită printr-o combinație de controale de mediu care includ

1. filtrarea HEPA a aerului care intră;
2. fluxul de aer din cameră direcționat;
3. presiunea aerului din cameră pozitivă în raport pereți, podele, tavane, ferestre, prize electrice) pentru a preveni curgerea aerului din exterior;
4. ventilație pentru a asigura 12 schimbări de aer pe oră;
5. strategii de minimizare a prafului (de exemplu, suprafețe care pot fi curățate mai degrabă decât tapițeria 940 și covorul, 941 și curățarea de rutină a fisurilor și a capetelor de aspersoare); și
6. interzicerea florilor uscate și proaspete și a plantelor în ghivece în camerele pacienților cu HSCT.

acesta din urmă se bazează pe studii de tip molecular care au găsit tulpini indistinguizabile de Aspergillus terreus la pacienții cu afecțiuni maligne hematologice și la plantele în ghivece din vecinătatea pacienților.942-944 calitatea dorită a aerului poate fi obținută fără a suporta inconvenientele sau cheltuielile fluxului de aer laminar.15, 157 pentru a preveni inhalarea sporilor fungici în perioadele de construcție, renovare sau alte activități generatoare de praf care pot fi în desfășurare în și în jurul unității de îngrijire a Sănătății, s-a recomandat ca pacienții cu imunitate severă să poarte un dispozitiv de protecție respiratorie de înaltă eficiență (de exemplu, un aparat respirator N95) atunci când părăsesc mediul de protecție 11, 14, 945). Utilizarea măștilor sau a aparatelor respiratorii de către pacienții cu HSCT atunci când se află în afara mediului de protecție pentru prevenirea infecțiilor fungice de mediu în absența construcției nu a fost evaluată. Un mediu de protecție nu include utilizarea precauțiilor de barieră dincolo de cele indicate pentru precauțiile Standard și bazate pe transmisie. Niciun raport publicat nu susține beneficiul plasării transplanturilor de organe solide sau a altor pacienți imunocompromiși într-un mediu protector.

partea de sus a paginii