– vezi:
– leziuni pelvine posterioare:
– dislocări de fractură sacroiliacă:
– fracturi de stres Sacral:
– Anatomia sacrului:
– clasificare:
– zona I:
– FRx peste ala sacral poate provoca afectarea rădăcinii nervoase L5;
– aproximativ 6% dintre acești pacienți vor avea leziuni neurologice;
– ref: decompresia anterioară directă a rădăcinii nervoase L4 și L5 în fracturile sacre folosind abordarea pararectus: o notă tehnică.
– zona II:
– frx prin neuroforamina poate provoca anestezie sacrală unilaterală;
– FRx care implică foramina neurală necesită debridarea operativă a fragmentelor frx înainte de reducere și fixare
(prin abordarea posterioară);
– ref: zona 2 fracturile sacrale gestionate cu șuruburi parțial filetate au ca rezultat un risc scăzut de leziuni neurologice.
– zona III
– frx prin corpul sacrum poate provoca cea mai mare incidență de leziuni la cauda equina și duce la vezica neurogenă;
– aproximativ 56% dintre acești pacienți vor prezenta leziuni neurologice
– ref: Rezultatele funcționale ale fracturilor sacrale Denis zona III tratate nonoperator.
– diverse:
– fracturi transversale;
– fracturi în formă de U:
– rezultate din încărcarea axială;
– radiografii:
– fracturi și neregularități sacrale transforaminale bilaterale, L5 proces transversal frx;
– vedere paradoxală de intrare: la vizualizarea standard AP, sacrul superior apare ca vedere de intrare;
– ref: stabilizarea percutanată a fracturii sacrale în formă de U folosind șuruburi iliosacrale: tehnică și rezultate timpurii.
– leziuni asociate:
– dacă fractura sacrală este afectată fără deplasare verticală, aceasta poate reprezenta o fractură LC (prin urmare, căutați
leziuni pelvine anterioare);
– cu deplasare verticală, FRx sacral poate reprezenta un echivolent FRx Malgaine;
– examen fizic:
– deplasarea in plan vertical este diagnosticata prin aplicarea unei maini pe creasta iliaca pelviana si folosirea alteia pentru aplicarea tractiunii pe picior care
ar trebui sa determine deplasarea in plan vertical; – radiologie: (vezi Outlet View);
– linii arcuite sacrale:
– va ajuta la delimitarea anatomiei frx a sacrului superior;
– liniile arcuate sacrale sunt compuse din suprafețe inferioare ale elementelor costale care formează acoperișuri ale canalelor sacrale anterioare (foramina) &
caneluri neuronale;
– liniile arcuate sunt ușor vizibile pe AP vedere a pelvisului & sunt simetrice;
– asimetrie sau discontinuitatea liniilor arcuate sacrale poate fi cauzată de fractura sacrală necomplicată ;
– întreruperea dezorganizată sau marcată a liniilor arcuate sacrale indică fractura sacrală mărunțită;
– scanare CT:
– ref: radiografia pelviană ratează detectarea fracturilor sacrale la vârstnici-importanța imagisticii CT în traumatismele pelvine contondente.
– determinarea stabilității Frx:
– fractura stabilă include fractura verticală afectată a sacrului, fractura nedisplasată a complexului sacroiliac posterior; sau fractura subtilă a sacrului superior așa cum se vede prin asimetria liniilor arcuite sacrale;
– FRx instabil, se caracterizează prin diastază frx mai mare de 0,5 până la 1 cm, de – a lungul unei leziuni anterioare instabile;
– cealaltă întrebare este însă cantitatea de potențial de vindecare;
– dacă o fractură de tip I reduce w/ tracțiune, atunci FRx instabil ar fi de așteptat să devină lipicios în aproximativ 4 săptămâni și ar aștepta vindecarea completă în 3 luni;
– referințe:
– hârtie evidențiată OTA care prezice deplasarea viitoare a fracturilor sacrale de compresie laterală gestionate nonoperator: se poate face?
– greutatea imediată neoperatorie a fracturilor sacrale de compresie laterală minim deplasată nu are ca rezultat deplasarea.
– Managementul conservator al fracturilor transversale ale sacrului cu caracteristici neurologice. Un raport de patru cazuri. – fracturile bilaterale sacrale Ala sunt puternic asociate cu instabilitatea Lumbopelvică – abordarea chirurgicală a fracturilor sacrului:
– pacientul este în poziție predispusă pe o masă de făină;
– abordare chirurgicală similară utilizată pentru abordarea posterioară a articulației SI
– incizia posteror se face;
– incizia verticală suplimentară se face pe partea opusă;
– rădăcinile nervoase sacrale& site – ul frx sunt vizualizate prin plasarea distribuitorului laminar la site – ul frx sau între cele două crestături ilac superioare;
– decompresie:
– decompresia foraminei sacrale (laminectomie) este utilă pentru pacienții cu impingență neurologică;
– reducere:
– reducerea sacrală a frx se realizează/ forceps de reducere a subliniat.
– forcepsul ar trebui să se întindă de la procesele spinoase ale sacrului până la crestele iliace;
– evaluați reducerea prin vizualizarea laminei sacrale posterioare & palparea fracturii prin crestătura sciatică mai mare;
– rădăcinile nervoase sacre sunt palpate după reducere pentru a fi siguri că nu au fost prinse;
– fixare:
– obținut cu unul sau două șuruburi în corpul vertebral S1 plasat de pe suprafața laterală a aripii iliace; (similar cu dislocarea articulației SI);
– folosind flouroscopie, introduceți șuruburi lungi de 6,5 mm cu lag canulat cuplați FRx de la aripa iliacă la corpul S1;
– cu fracturi transforaminale, utilizați șurubul complet filetat pentru a evita comprimarea foraminei neuronale sacrale
– poate fi posibilă plasarea unei plăci subțiri maleabile plasate peste sacrum posterior de la ilium la ilium ca o bandă de tensiune doar
deasupra crestăturii sciatice mai mari;
– fixarea articulației sacroiliace – fixarea șurubului Posterior:
– este important de reținut că malreducția fracturilor sacrale transforaminale va reduce substanțial spațiul disponibil pentru șuruburile iliosacrale;
– chirurgul trebuie să faceți toate eforturile pentru a reduce fracturile transforminale la mai puțin de 1 cm de a fi anatomice;
– referințe:
– efectul malreducției sacre asupra plasării în siguranță a șuruburilor iliosacrale. Reilly și colab. (A 15-a reuniune a OTA 1999).
– obstrucția intestinului subțire de la prinderea într-o fractură sacrală stabilizată cu șuruburi iliosacrale: raport de caz și revizuire a literaturii.
– incidența și factorii care afectează slăbirea șurub iliosacrale în prejudiciu inel pelvian.
– placă de reconstrucție de 4,5 mm: (Albert și colab. (1993));
– indicat pentru fracturile pelvine posterioare, precum și pentru fracturile sacrale;
– placa de reconstrucție este plasată de – a lungul dorsului sacral și prin spinii iliaci posteriori (fixarea plăcii transiliace);
– pacientul este plasat în poziție predispusă;
– se fac două incizii peste PSIS care sunt perpendiculare pe aripile iliace și se face o incizie verticală peste baza procesului spinos S1;
– disecțiile sunt caarried până la suprafețele osoase;
– predrill PSIS pentru a ajuta la inserarea plăcii de reconstrucție;
– utilizați 4.5 burghiu pentru a face 2-3 găuri de găurit 1 cm lateral față de PSIS;
– o dimensiune adecvată 4.Placa de reconstrucție de 5 mm este cioplită prin coloana iliacă, trecută de – a lungul dorsului sacrului la PSIS opus;
– placa de recunoaștere este conturată corespunzător;
– placa este fixată pe aripile iliace folosind șuruburi spongioase de 6,5 mm, cu două șuruburi introduse în fiecare aripă ilac;
– referință:
– fixare pelviană posterioară folosind o placă de recunoaștere Transiliacă de 4,5 mm: un studiu clinic și biomecanic.
fracturile sacrale: o problemă importantă. Analiza retrospectivă a 236 de cazuri.
fracturi transversale ale sacrului. Un raport de șase cazuri.
fracturi sacrale oculte la pacienții osteopenici.
efectul malreducției fracturii sacrale asupra plasării în siguranță a șuruburilor iliosacrale.
osteosinteza triunghiulară a fracturilor sacrum instabile vertical: un nou concept care permite purtarea timpurie a greutății.
Anatomia chirurgicală a sacrului
fracturile sacrale: strategii actuale în diagnostic și Management
reducerea deschisă fixarea internă a fracturilor sacrale deplasate: tehnică și rezultate
poate fi salvată fixarea Lumbopelvică fracturi sacrale complexe instabile?