în esență, meditația este atenția și conștientizarea de formare. Este utilizat pe scară largă ca practică spirituală în Budism, Hinduism, Sikhism, jainism și yoga și se găsește chiar și în contexte seculare, cum ar fi interpretările moderne ale mindfulness. Unii consideră că rugăciunea evreiască, creștină și musulmană este o formă de meditație, deoarece mintea este concentrată pe un set de cuvinte sau concepte. datorită varietății largi de contexte în care se practică meditația, există un număr imens de practici de meditație diferite. În general, meditația implică stabilirea unui punct focal pentru a se elibera de distrageri, găsind în același timp liniște într-o postură constantă și stabilă. Cu toate acestea, există unele forme de practică care implică mișcare, cum ar fi mersul pe jos meditație.
punctele focale populare pentru meditație includ:
- sunet: repetarea unei mantre, a unei fraze sau a unui alt sunet.
- vizualizare: imaginarea unui obiect cu ochii închiși, cum ar fi o floare de lotus sau punctele energetice din corp (chakre).
- uitîndu-se la un obiect real, cu ochii deschiși. Lumânări, flori sau imagini sunt obiecte comune utilizate în uitîndu.
- respiratia: observarea respiratiei si a senzatiilor – in timp ce calatoreste in si in afara corpului.
- concept filosofic sau spiritual: cum ar fi bunătatea iubitoare, acceptarea sau transcendența de sine.
meditația permite practicanților să observe tiparele minții și să observe gândurile întrerupte, ducând în cele din urmă la decalaje mai lungi între ele în timp. Practica regulată permite concentrarea profundă să apară în mod natural și mai frecvent.
antrenarea minții în acest fel îmbunătățește dramatic puterea mentală și concentrarea. În plus, o mulțime de cercetări au confirmat că schimbările fiziologice și psihologice au loc în organism în timpul meditației. De exemplu, studiile lui Herbert Benson au descoperit că meditația contracarează răspunsul la stres, îmbunătățind la rândul său orice condiții de sănătate legate de stresul cronic.
în yoga, Termenii sanscriți din calea cu opt membre a lui Patanjali separă starea de meditație (dhyana) de practica concentrării care duce la o astfel de stare (dharana).
este nevoie de ani de practică, dăruire și disciplină pentru a ajunge la starea cu adevărat meditativă cunoscută sub numele de dhyana, în care nu mai este posibil să percepem actul meditației sau să separăm un sentiment de sine de ea.
în general, ceea ce este predat ca ‘meditație’ în studiourile de yoga este de fapt practica dharana; tehnici de concentrare și concentrare a minții în pregătirea pentru dhyana. Concentrați-vă pe respirație, senzații corporale, mantre, chakre sau drishti sunt toate formele de dharana, în care mintea este instruită să se fixeze pe un anumit subiect sau obiect.