P: tema Zilei Mondiale a Sănătății („să vorbim despre depresie”) este despre cum să solicitați ajutor. Cum putem contracara stigmatizarea care determină de obicei oamenii să nu caute ajutor?
A: stigmatizarea este o mare problemă, iar soluția nu este simplă. Un studiu recent a furnizat puține dovezi cu privire la strategiile care pot fi utilizate pentru a aborda stigmatizarea. De exemplu, promovarea conceptului de depresie ca tulburare biologică a creierului a dus de fapt la atitudini mai negative, deoarece sugerează că boala este un aspect imuabil al biologiei individului. Ceea ce cred că funcționează este dezvăluirea – adică oamenii vorbesc public despre experiența lor de depresie. În acest sens, mesajul Zilei Mondiale a sănătății este minunat. În plus, deși poate fi dificil să schimbăm atitudinile oamenilor, putem adopta legi care reduc discriminarea, de exemplu prin eliminarea barierelor din calea accesului la educație și la ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală. Poate fi mai valoros și mai fezabil să abordăm discriminarea decât stigmatizarea. Mulți pot avea o atitudine negativă față de persoanele cu tulburări mintale, dar cel mai important lucru este că nu li se refuză accesul la educație sau la angajare.
P: Cum pot fi încurajați oamenii cu boli mintale să solicite asistență?
A: am publicat recent în Lancet Psychiatry o lucrare care descrie un program implementat într-o zonă rurală din India, unde, pe o perioadă de 18 luni, numărul persoanelor cu depresie care solicită asistență a crescut de șase ori. Ceea ce am făcut a fost să favorizăm o abordare de jos în sus prin care, prin membrii comunității înșiși, s-au desfășurat activități de sensibilizare folosind un limbaj pe care toată lumea a putut să-l înțeleagă, depresia a fost evitată ca problemă psihiatrică, s-au discutat probleme precum îndatorarea și violența domestică, auto-terapia a fost încurajată ca o intervenție de prim rang și s-au recurs la suporturi culturale adecvate, cum ar fi scene din filmele Bollywood. Depresia a fost menționată doar ca o problemă biomedicală atunci când a fost severă și a necesitat intervenție clinică. Intervențiile de sensibilizare au fost efectuate de agenți comunitari și consilieri nespecialiști, în timp ce intervențiile bazate pe dovezi pentru combaterea depresiei și a tulburărilor legate de alcool au fost făcute mai accesibile atât în cadrul comunității, cât și în cadrul asistenței medicale primare.
P: cum lucrați în comunități care nu au profesioniști în domeniul sănătății mintale?
R: Echipăm oamenii cu abilitățile necesare de auto-terapie și încredințăm oamenilor din comunitate să aibă grijă de ceilalți, în ambele cazuri cu pregătire și sprijin adecvat. După cum am menționat, tocmai am finalizat un studiu asupra acestei metode și am constatat că șase până la zece sesiuni scurte de tratament de 30 până la 40 de minute pentru pacienții cu depresie severă, efectuate de obicei la domiciliul pacientului sau în unitățile de îngrijire primară, sunt eficiente în promovarea remisiunii și recuperării. Una dintre cele mai importante descoperiri ale acestui studiu este că descompune mitul că în țările în curs de dezvoltare pacientul preferă medicația decât psihoterapia. Dacă acesta din urmă este implementat într-un mod accesibil și adecvat contextului, este foarte viabil și bine acceptat.
p: s-au înregistrat progrese în promovarea acestei abordări?
A: deși există dovezi solide privind acceptarea și eficacitatea intervențiilor psihosociale de către actorii comunitari, nu există nicio țară sau regiune în care această abordare să fi fost determinată. De exemplu, în India, există multe proiecte la scară mică care oferă îngrijire mentală în locuri unde nu există psihiatru, dar ceea ce am nevoie cu adevărat este integrarea deplină a acestei abordări în sistemele de sănătate publică, astfel încât aceste servicii să fie furnizate la nivelul asistenței medicale primare. Aceasta este ținta stabilită de consorțiul PRIME (bridging the therapeutic gap in mental disorders) finanțat de Guvernul britanic în cinci țări cu venituri mici și medii.
P: Cum ar funcționa această abordare dacă ar fi promovată?
A: ideea este de a instrui milioane de lucrători din domeniul sănătății comunitare și membri ai comunității din întreaga lume pentru a furniza intervenții psihosociale bazate pe dovezi. Această abordare ar fi aplicată nu numai pentru tratarea problemelor mentale în țările cu venituri mici și medii, ci și în țările cu venituri mari, unde există un decalaj terapeutic semnificativ, în ciuda resurselor specializate substanțiale. Acolo unde sunt disponibili profesioniști din domeniul sănătății mintale, aceștia ar trebui să ofere cursuri de formare, asigurare a calității și căi de trimitere pentru cazuri complexe care nu răspund rapid la tratament. Tehnologiile digitale pot juca un rol în promovarea auto-terapiei și în formarea și monitorizarea actorilor comunitari.
P: De ce țările dezvoltate apelează atât de mult la medicamente pentru a trata depresia atunci când psihoterapia este atât de eficientă?
R: Îngrijirea sănătății mintale a devenit un domeniu extrem de medicalizat dominat de psihiatrie, unde medicamentele sunt prescrise în mod obișnuit. Cu toate acestea, în țările dezvoltate, pacienții caută din ce în ce mai multe opțiuni non-farmacologice pentru recuperarea lor, de la tratamente psihologice biomedicale la terapii spirituale și tradiționale, cum ar fi yoga. Ideea de a folosi laici pentru a oferi îngrijiri de sănătate mintală este adesea rezistată de profesioniștii din domeniul sănătății mintale, inclusiv psihologii clinici, care susțin că nu este nici sigură, nici eficientă, în ciuda dovezilor contrare. Poate că o văd ca o amenințare la adresa autorității lor profesionale și a controlului asupra tratamentelor și bolilor.
P: cum ai înființat ONG-ul de sănătate mintală Sangath în Goa? Ce vești ai adus?
A: Am fondat Sangath împreună cu șase colegi în 1996. Astăzi este considerată una dintre cele mai importante instituții de Sănătate Publică din India. Sangath a început ca un centru pentru copiii cu tulburări de dezvoltare și sănătate mintală, apoi a crescut pentru a oferi asistență tuturor grupurilor de populație. A existat o mare cerere pentru acest tip de îngrijire și am fost copleșiți de numărul de pacienți referiți la organizația noastră. Cu toate acestea, multe familii nu și-au putut permite îngrijiri specializate pe termen lung și adesea nu au putut veni în centrul nostru în mod regulat. Așa că am început să oferim asistență în centrele comunitare și de îngrijire primară, folosind lucrători necalificați, și apoi am evaluat efectele. Sangath a fost pionierul acestei abordări, în colaborare cu entități academice și guvernamentale, pentru a trata o varietate de boli mintale, de la autism și alcoolism la depresie și schizofrenie.
P: ce le-ați spune guvernelor care acordă prioritate scăzută îngrijirii sănătății mintale?
A: trebuie să acordăm sănătății mintale o valoare fundamentală. Este un bun public în sine. Trebuie să ne străduim să oferim soluții celor care au nevoie: scopul nostru ca oameni de știință orientați spre practică este să dezvoltăm modalități eficiente de a atinge acest obiectiv, maximizând în același timp acceptarea pacienților, a familiilor lor și, în cele din urmă, a celor care plătesc pentru aceste servicii. Un lucru este foarte adevărat: sănătatea mintală este la fel de importantă ca și sănătatea fizică și, ca și în cazul sănătății fizice, nu este posibil să se ofere gratuit servicii de îngrijire a sănătății mintale.