mercurul este un element natural care se găsește în cantități foarte mici în aer, apă și toate lucrurile vii. Mercurul își poate găsi drumul în alimente în mai multe moduri, inclusiv: reciclarea naturală, activitatea vulcanică, arderea combustibililor fosili și poluarea. A existat o preocupare crescută cu privire la mercurul din fructele de mare în ultimul deceniu, ceea ce a provocat o alarmă nejustificată cu privire la toate fructele de mare și confuzie generală cu privire la ceea ce este sigur de mâncat.
deși toți peștii au urme de mercur, nivelurile variază foarte mult și majoritatea peștilor au cantități foarte mici, de obicei, mai puțin de o zecime din Ghidul stabilit de SUA pentru nivelul admisibil de mercur din pește și produse din fructe de mare. Studiile au arătat că cele mai ridicate niveluri de mercur se găsesc la peștii mari, cum ar fi rechinii, peștele-spadă și tonul mare, cum ar fi tonul roșu. Tonul mai mic, cum ar fi dungatul care este folosit pentru tonul ușor conservat, are mult mai puțin mercur. Conservele de ton alb din carne albă au niveluri intermediare de mercur.
majoritatea speciilor populare de pești și crustacee consumate în SUA s-au dovedit a avea niveluri scăzute de mercur. Opțiunile de fructe de mare care sunt foarte scăzute în mercur includ: somon, sardine, pollock, flounders, cod, tilapia, creveți, stridii, scoici, scoici și crab. Există dovezi bune că beneficiile asociate cu acizii grași omega-3 din aceste specii și cele mai multe tipuri de fructe de mare depășesc cu mult riscul mic asociat cu mercurul pentru majoritatea oamenilor.
Sfaturi pentru gestionarea riscului
SUA. Food and Drug Administration (FDA) și Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) au dezvoltat următoarele sfaturi pentru a ajuta consumatorii să reducă la minimum riscurile care ar putea fi asociate cu mercurul din fructele de mare. Sfatul este rezumat mai jos. Pentru a vedea FDA & broșura de consum EPA click aici.
- pentru majoritatea oamenilor, riscul de mercur prin consumul de pește și crustacee nu este o problemă de sănătate.
- Femeile care pot rămâne însărcinate, femeile însărcinate, mamele care alăptează și copiii mici ar trebui să urmeze cele 3 recomandări de mai jos pentru selectarea și consumul de pește sau crustacee pentru a primi beneficiile nutriționale și pentru a fi siguri că și-au redus expunerea la efectele nocive ale mercurului.
- nu mâncați rechin, pește-spadă, macrou sau pește Tilefish din Golful Mexic, deoarece conțin niveluri ridicate de mercur.
- mâncați până la 12 uncii pe săptămână dintr-o varietate de pești și crustacee care sunt mai mici în Mercur.
- cinci dintre cele mai frecvent consumate pești cu conținut scăzut de mercur sunt creveții, tonul ușor conservat, somonul, pollock-ul și somnul.
- un alt pește consumat în mod obișnuit, tonul alb („alb”) are mai mult mercur decât tonul ușor conservat. Deci, atunci când alegeți cele două mese de pește și crustacee, puteți mânca până la 6 uncii (o masă medie) de ton alb pe săptămână.
- verificați recomandările locale despre siguranța peștilor prinși de familie și prieteni în lacurile, râurile și zonele de coastă locale. Dacă nu este disponibil niciun sfat, mâncați până la 6 uncii (o masă medie) pe săptămână de pește pe care îl prindeți din apele locale, dar nu consumați niciun alt pește în acea săptămână. Consultațiile sunt disponibile de la departamentele de sănătate locale și de stat, precum și de la Agenția pentru Protecția Mediului din SUA.