într-un sfert există o viziune dominatoare a filozofiei ca obiectiv și universal în caracter. Orice activitate filosofică care nu reușește să se ridice la standardele stabilite este respinsă ca păstrând un statut non-epistemic/filosofic. Cu toate acestea, această viziune nu este universală, deoarece se opune unei tabere care încearcă să apere ceea ce Emmanuel Eze numește poziția anti-import. Tabăra opusă condamnă atât metoda filosofică, cât și superioritatea prefăcută a așa-numitei abordări universaliste. Tabăra pentru care susține Eze a ajuns să fie asociată cu creșterea și dezvoltarea filozofiei africane, iar această creștere și dezvoltare a fost încurajată să conteste dominanța abordării universaliste. În această lucrare caut să revizuiesc o dezbatere între Ward Jones și Emmanuel Eze cu privire la natura filozofiei în Africa în raport cu filosofia analitică. Jones, în pledoaria sa pentru abordarea universalistă, se opune interpretării lui Eze a filozofiei în general și poziției filozofiei africane în raport cu filosofia analitică. Caut să ofer câteva motive de bază care arată poziția lui Jones ca fiind greu convingătoare. Făcând astfel, sper să forțez o socoteală a naturii filozofiei pentru practicienii ei care ies din orizonturi diverse și sunt informați de acestea.