cancerul de sân este o boală eterogenă, iar în subtipul HER-2 pozitiv acest lucru este foarte exemplificat de prezența unei eterogenități fenotipice și clinice substanțiale, în mare parte legată de expresia receptorilor hormonali (HR). Este bine cunoscut modul în care pozitivitatea HER-2 este asociată în mod obișnuit cu un fenotip tumoral mai agresiv și scăderea supraviețuirii globale și, în plus, cu un beneficiu redus din tratamentul endocrin. Studiile preclinice confirmă rolul jucat de semnalele funcționale între semnalizarea her-2 și receptorul de estrogen (ER) în rezistența endocrină și, mai recent, activarea semnalizării ER apare ca un posibil mecanism de rezistență la agenții de blocare HER-2. Într-adevăr, s-a sugerat că eterogenitatea pozitivă a cancerului de sân her-2 stă la baza variabilității răspunsului nu numai la tratamentele endocrine, ci și la agenții de blocare HER-2. Dintre tumorile HER-2 pozitive, statutul HR definește probabil două subtipuri distincte, cu comportament clinic diferit și sensibilitate diferită la agenții anticanceroși. Subtipul triplu pozitiv, și anume tumorile ER/PgR/Her-2 pozitive, ar putea fi considerat subsetul care seamănă cel mai mult cu tumorile HER-2 negative/HR pozitive, cu diferențe substanțiale în biologie și rezultatul clinic. Argumentăm dacă în acest subgrup poate fi luat în considerare tratamentul „standard”, în cazuri selectate, adică tumori mici, povară tumorală scăzută, Expresie ridicată a ambilor receptori hormonali, un tratament excesiv. Acest articol analizează literatura existentă privind datele biologice și clinice privind tumorile pozitive HER-2/ER/PgR, în încercarea de a defini mai bine subtipurile HER-2 și de a optimiza utilizarea agenților vizați HER-2, chimioterapiei și tratamentelor endocrine în diferitele subseturi.