Confidențialitate & cookie-uri
acest site folosește cookie-uri. Continuând, sunteți de acord cu utilizarea lor. Aflați mai multe, inclusiv cum să controlați cookie-urile.
în lucrări de ficțiune veche, de înaltă fantezie sau istorică, s-ar putea să se fi întâmplat cuvintele ciudate: tu, tu, ta, a ta și voi. În timp ce majoritatea oamenilor înțeleg jist-ul cuvintelor (că toate se referă la oameni), modul în care fiecare trebuie să fie implementat corect (formal) este ceva mai dificil.
Tu, Tu, al tău, al tău și voi sunteți pronume personale arhaice (cuvinte care sunt înlocuitori pentru substantive sau fraze substantivale) care sunt în general articulate sub formă de subiect și obiect (în funcție de pronumele legate de structura unei propoziții). Pronumele subiect în limba engleză modernă iau de obicei forma:
- I (singular)
- noi (plural)
- tu (singular și plural)
- el / ea / ea (singular); ei (plural); it (dummy)
exemplu: îmi place să scriu.
în timp ce pronumele obiect iau forma:
- me/us
- you/you
- him/her (singular); them (plural); it (dummy)
exemplu: scrisul mă place.
Pronumele reflexive englezești moderne (pronume auto-referențiale) iau de obicei forma:
- eu, tu însuți, el însuși, el însuși (singular)
- noi înșine, voi înșivă, ei înșiși (plural)
exemplu: eu însumi găsesc scrierea dificilă.
pronumele englezești medii urmează o traiectorie similară:
- tu = tu când subiectul („îți place să scrii.”)
- te = tu atunci când obiectul („scris ca tine.”)
- Thy = forma ta posesivă de tine. („Lama ta te servește bine.”)
- ta = forma ta posesivă a ta, folosită de obicei înainte de un substantiv. („Scrisul tău miroase a măiestrie.”sau,” scrisul este al tău.”- al tău poate fi folosit în locul tău cu efect similar)
- Ye = voi toți | toți ați folosit atunci când vă referiți la un grup de oameni („voi proști!”)
sau, pentru a spune mai formal:
Subject form | Object form
I — I | Me — Me
You — Thou | You — Thee
You — Ye | You — You
la fel ca și cu pronumele englezești moderne, cu atât mai mult (sau mai bine zis, Tu) practici cu pronumele cuvinte și le folosește într-o propoziție cu atât mai ușor va fi să scrie fluent cu ei. Nu agonizați asupra preciziei gramaticii dacă, făcând acest lucru, fluiditatea scrierii este spulberată, mai ales dacă lucrarea dvs. este fictivă (cu excepția cazului în care este o lucrare de ficțiune istorică) și concentrați-vă în schimb asupra modului particular în care vorbesc personajele dvs., deoarece nu vor vorbi întotdeauna cu gramatica ‘perfectă’ (cu condiția să existe diferențe semnificative în articularea limbajului acelor personaje).