teoriile dual string, dezvoltate inițial ca modele fenomenologice ale hadronilor, par acum mai promițătoare ca candidați pentru o teorie unificată a interacțiunilor fundamentale. Teoria superstringului de tip I (SST I), este o teorie ten-dimensională a interacțiunii corzilor deschise și închise, cu o supersimetrie, care este liberă de fantome și tahioni. Este necesar să se utilizeze un grup de ecartament SO(n) sau Sp(2n). O acțiune de șir cu ecartament conic cu supersimetrie spațiu-timp încorporează automat restricțiile de superstring și duce la descoperirea teoriei superstringului de tip II (SST II). SST II este o teorie care interacționează numai cu șiruri închise, cu două supersimetrii D = 10, care este, de asemenea, lipsită de fantome și tahioni. Luând șase dintre dimensiunile spațiale pentru a forma un spațiu compact, devine posibilă reconcilierea modelelor cu percepția noastră în patru dimensiuni a spațiu-timpului și definirea limitelor de energie scăzută în care SST I se reduce la N = 4, D = 4 Teoria super Yang-Mills și SST II se reduce la N = 8, D = 4 Teoria supergravității. Teoriile superstringului pot fi descrise printr-un principiu de acțiune al conului de lumină bazat pe câmpuri care sunt funcționale ale coordonatelor șirului. Cu acest formalism orice cantitate fizică ar trebui să fie calculabilă. Există unele dovezi că, spre deosebire de orice teorie convențională a câmpului, teoriile superstringului oferă unificări perturbative renormalizabile (SST I) sau finite (SST II) ale gravitației cu alte interacțiuni.