ciroza hepatică decompensată are un prognostic sumbru, cu o supraviețuire generală de 2-4 ani, ceea ce este mai rău decât pentru multe boli oncologice. Albumina este un instrument important în gestionarea pacienților cu ciroză, deoarece scade pentru mai puțin de jumătate din riscul de disfuncție cardiocirculatorie post-paracenteză și mortalitate asociată cu infecția bacteriană spontană, precum și triplează răspunsul la terlipresină la pacienții cu sindrom hepatorenal. Recent, cercetările asupra albuminei au fost un subiect fierbinte, cu noi perspective importante, cum ar fi caracterizarea efectelor pleiotropice ale albuminei (care depășesc proprietățile sale oncotice) și conceptul de concentrație eficientă a albuminei. De fapt, pacienții cu ciroză hepatică prezintă modificări posttranslaționale asupra albuminei care îi compromite funcția. Aceste forme modificate de albumină s-au dovedit a avea valoare prognostică și cunoștințele sale pot schimba paradigma tratamentului cu albumină. În această revizuire, rezumăm în mod critic cele mai recente dovezi privind beneficiile potențiale ale albuminei la pacienții cu boală hepatică în stadiu final.