versiune imprimabilă
Tratatul de la Washington
Id Istorie digitală 3995
Data:1922
adnotare:Tratatul de la Washington a redus dimensiunea navelor lumii. La 6 februarie 1922, Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, Franța și Italia au semnat Tratatul Naval de la Washington, cunoscut și sub numele de Tratatul celor cinci puteri. Tratatul a limitat armamentele navale ale acestor țări.
în timpul președinției sale, Warren Harding a convocat o conferință internațională de Dezarmare la Washington care a încetinit cursa înarmărilor. La sfârșitul conferinței, a fost semnat Tratatul de la Washington. Tratatul prevedea că, pentru fiecare cinci corăbii pe care Statele Unite și Marea Britanie aveau voie să le construiască, japonezii puteau construi trei nave, iar italienii și francezii puteau construi fiecare câte o navă și trei sferturi.
Document:Dispoziții generale privind limitarea armamentului Naval
Articolul I
puterile contractante convin să își limiteze armamentul naval respectiv, astfel cum este prevăzut în prezentul tratat.
articolul II
competențele contractante pot reține, respectiv, navele de capital specificate în Capitolul II Partea 1. La intrarea în vigoare a prezentului tratat, dar sub rezerva următoarelor dispoziții ale prezentului articol, toate celelalte nave capitale, construite sau construite, ale Statelor Unite, Imperiului Britanic și Japoniei vor fi eliminate în conformitate cu prevederile Capitolului II, Partea 2.
pe lângă navele capitale specificate în Capitolul II Partea 1, Statele Unite pot finaliza și reține două nave din Virginia de vest clasă acum în construcție. La finalizarea acestor două nave, Dakota de Nord și Delaware vor fi eliminate în conformitate cu dispozițiile capitolului II Partea 2.
Imperiul Britanic poate, în conformitate cu tabelul de înlocuire din capitolul II, Partea 3, să construiască două noi nave de capital care să nu depășească 35.000 de tone (35.560 tone metrice) deplasare standard fiecare. La finalizarea celor două nave menționate, Thunderer, Regele George al V-lea, Ajax și Centurion vor fi eliminate așa cum este prescris în Capitolul II, Partea 2.
Articolul III
sub rezerva dispozițiilor articolului II, puterile contractante renunță la programele lor de construcție a navelor de capital respective și nici o navă de capital nouă nu va fi construită sau dobândită de niciuna dintre puterile contractante, cu excepția tonajului de înlocuire care poate fi construit sau dobândit în conformitate cu capitolul II Partea 3.
Articolul IV
tonajul total de înlocuire a navei de capital al fiecăreia dintre puterile contractante nu trebuie să depășească în deplasare standard, pentru Statele Unite 525.000 tone (533.400 tone metrice); pentru Imperiul Britanic 525.000 tone (533.400 tone metrice); pentru Franța 175.000 tone (177.800 tone metrice); pentru Italia 175.000 tone (177.800 tone metrice); pentru Japonia 315.000 tone (320.040 tone metrice).
Articolul V
nicio navă de capital care depășește 35.000 tone (35.560 tone metrice) nu va fi achiziționată sau construită de către, pentru sau în jurisdicția oricăreia dintre puterile contractante.
Articolul VI
nicio navă capitală a vreuneia dintre puterile contractante nu trebuie să poarte o armă cu un calibru mai mare de 16 țoli (406 milimetri).
Articolul VII
tonajul total pentru portavioanele fiecăreia dintre puterile contractante nu trebuie să depășească în deplasare standard, pentru Statele Unite 135.000 tone (137.160 tone metrice); pentru Imperiul Britanic 135.000 tone (137.160 tone metrice); pentru Franța 60.000 tone (60.960 tone metrice); pentru Italia 60.000 tone (60.960 tone metrice); pentru Japonia 81.000 tone (82.296 tone metrice).
articolul VIII
înlocuirea portavioanelor se efectuează numai în conformitate cu dispozițiile capitolului II Partea 3, cu condiția, totuși, ca tot tonajul portavioanelor existent sau construit la 12 noiembrie 1921 să fie considerat experimental și să poată fi înlocuit, în limita tonajului total prevăzut la articolul VII, fără a ține seama de vechimea acestuia.
articolul IX
Niciun portavion care depășește 27.000 tone (27.432 tone metrice) nu trebuie să fie achiziționat de către, sau construit de către, pentru sau în jurisdicția oricăreia dintre puterile contractante.
cu toate acestea, oricare dintre puterile contractante poate, cu condiția ca tonajul total al portavioanelor să nu fie astfel depășit, să construiască cel mult două portavioane, fiecare cu un tonaj de maximum 33 000 tone (33 528 tone metrice) cu deplasare standard și, pentru a realiza economia, oricare dintre puterile contractante poate utiliza în acest scop oricare două dintre navele lor, construite sau în curs de construcție, care altfel ar fi casate în conformitate cu dispozițiile articolului II. Armamentul oricărui portavion care depășește 27.000 tone (27.432 tone metrice) trebuie să fie în conformitate cu cerințele articolului X, cu excepția faptului că numărul total de arme care trebuie transportate în cazul în care oricare dintre aceste arme are un calibru mai mare de 6 inci (152 milimetri), cu excepția tunurilor antiaeriene și a tunurilor care nu depășesc 5 inci (127 milimetri), nu trebuie să depășească opt.
Articolul X
Niciun portavion al vreuneia dintre puterile contractante nu trebuie să poarte o armă cu un calibru mai mare de 8 inci (203 milimetri). Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului IX, dacă armamentul transportat include arme de calibru mai mare de 6 inci (152 milimetri), numărul total de arme transportate, cu excepția armelor antiaeriene și a celor care nu depășesc 5 inci (127 milimetri), nu depășește zece. Dacă, alternativ, armamentul nu conține arme care depășesc 6 inci (152 milimetri) în calibru, numărul de arme nu este limitat. În ambele cazuri, numărul de tunuri antiaeriene și de tunuri care nu depășesc 5 inci (127 milimetri) nu este limitat.
articolul XI
nicio navă de război care depășește 10.000 tone (10.160 tone metrice) cu deplasare standard, alta decât o navă capitală sau un portavion, nu va fi achiziționată sau construită de către, pentru sau în jurisdicția vreunei puteri contractante. Navele care nu sunt construite în mod specific ca nave de luptă și nici luate în timp de pace sub control guvernamental în scopuri de luptă, care sunt angajate în îndatoririle flotei sau ca transporturi de trupe sau în alt mod în scopul de a ajuta la urmărirea ostilităților altfel decât ca nave de luptă, nu se încadrează în limitele prezentului articol.
Articolul XII
nicio navă de război a vreuneia dintre puterile contractante, prevăzută în continuare, alta decât o navă capitală, nu trebuie să poarte o armă cu un calibru mai mare de 8 inci (203 milimetri).
Articolul XIII
cu excepția celor prevăzute la articolul IX, nicio navă desemnată în prezentul tratat să fie casată nu poate fi reconvertită într-o navă de război.
Articolul XIV
nu se vor face pregătiri pe navele comerciale în timp de pace pentru instalarea armamentelor războinice în scopul transformării acestor nave în nave de război, altele decât rigidizarea necesară a punților pentru montarea armelor de calibru care nu depășește 6 inch (152 milimetri).
Articolul XV
nicio navă de război construită în jurisdicția vreunei puteri contractante pentru o putere necontractantă nu trebuie să depășească limitările privind deplasarea și armamentul prevăzute de prezentul tratat pentru navele de tip similar care pot fi construite de sau pentru oricare dintre puterile contractante; cu condiția, totuși, ca deplasarea portavioanelor construite pentru o putere necontractantă să nu depășească în niciun caz deplasarea standard de 27.000 tone (27.432 tone metrice).
Articolul XVI
în cazul în care construcția unei nave de război pentru o putere necontractantă se realizează în jurisdicția oricăreia dintre puterile contractante, această putere informează de îndată celelalte puteri contractante cu privire la data semnării contractului și la data la care este așezată chila navei; și le comunică, de asemenea, datele referitoare la navă prevăzute în Capitolul II Partea 3 Secțiunea I litera (b), (4) și (5). în cazul în care o putere contractantă este angajată în război, această putere nu va folosi ca navă de război nici o navă de război care ar putea fi în construcție în jurisdicția sa pentru orice altă putere sau care ar fi putut fi construită în jurisdicția sa pentru o altă putere și care nu a fost livrată.
Articolul XVIII
fiecare dintre puterile contractante se angajează să nu dispună prin cadou, vânzare sau orice mod de transfer al oricărei nave de război în așa fel încât o astfel de navă să poată deveni o navă de război în Marina oricărei puteri străine. Articolul XIX
Statele Unite, Imperiul Britanic și Japonia convin că statu-quo-ul la momentul semnării prezentului tratat, în ceea ce privește fortificațiile și bazele navale, trebuie menținut pe teritoriile și posesiunile lor respective specificate mai jos:
(1) posesiunile insulare pe care Statele Unite le dețin în prezent sau le pot dobândi în continuare în Oceanul Pacific, cu excepția (a) celor adiacente coastei Statelor Unite, Alaska și zonei canalului Panama, fără a include insulele Aleutine și (b) Insulele Hawaii;
(2) Hong Kong și posesiunile insulare pe care Imperiul Britanic le deține acum sau le poate dobândi în continuare în Oceanul Pacific, la est de meridianul longitudinii estice de 110 hectare, cu excepția (a) celor adiacente coastei Canadei, (b) Commonwealth-ului Australiei și teritoriilor sale și (C) Noua Zeelandă;
(3) următoarele teritorii insulare și posesiuni ale Japoniei în Oceanul Pacific, pentru a: Insulele Kurile, Insulele Bonin, Amami-Oshima, Insulele Loochoo, Formosa și Pescadores, precum și orice teritorii insulare sau posesiuni din Oceanul Pacific pe care Japonia le poate dobândi în continuare.
menținerea status quo-ului în conformitate cu dispozițiile anterioare implică faptul că nu se vor stabili noi fortificații sau baze navale în teritoriile și posesiunile specificate; că nu se vor lua măsuri pentru creșterea facilităților navale existente pentru repararea și întreținerea forțelor navale și că nu se va face nicio creștere a apărării de coastă a teritoriilor și posesiunilor menționate mai sus. Cu toate acestea, această restricție nu exclude repararea și înlocuirea armelor și echipamentelor uzate, așa cum se obișnuiește în unitățile navale și militare în timp de pace.
Partea 2.- Reguli pentru dezmembrarea navelor de război
se respectă următoarele reguli pentru dezmembrarea navelor de război care urmează să fie eliminate în conformitate cu articolele II și III.
I. O navă care urmează să fie dezmembrată trebuie pusă în așa fel încât să nu poată fi folosită de combatanți.
II. Acest rezultat trebuie realizat în cele din urmă în oricare dintre următoarele moduri:
(a) scufundarea permanentă a navei; (b) ruperea navei. Aceasta implică întotdeauna distrugerea sau îndepărtarea tuturor mașinilor, cazanelor și armurilor, precum și a tuturor plăcilor de punte, laterale și inferioare; (c) transformarea navei în destinație exclusiv. În acest caz, trebuie respectate în prealabil toate dispozițiile paragrafului III din prezenta parte, cu excepția subparagrafului 6, în măsura în care este necesar pentru a permite utilizarea navei ca țintă mobilă și cu excepția subparagrafului 7. Nu mai mult de o navă de capital poate fi reținută în acest scop la un moment dat de către oricare dintre puterile contractante. (d) dintre navele capitale care altfel ar fi casate în temeiul prezentului tratat în anul 1931 sau după anul 1931, Franța și Italia pot reține fiecare două nave maritime exclusiv în scopuri de instruire, adică școli de artilerie sau torpile. Cele două nave reținute de Franța vor fi din clasa Jean Bart, iar dintre cele reținute de Italia una va fi Dante Alighieri, cealaltă din clasa Giulio Cesare. La reținerea acestor nave în scopul menționat mai sus, Franța și, respectiv, Italia se angajează să înlăture și să distrugă turnurile lor de comandă și să nu folosească navele menționate ca nave de război. III. a) sub rezerva excepțiilor speciale prevăzute în art.IX, atunci când o navă trebuie să fie dezmembrată, prima etapă a dezmembrării, care constă în a face o navă incapabilă de un serviciu militar suplimentar, trebuie să fie întreprinsă imediat.
(b) o navă este considerată incapabilă de a mai fi folosită în război atunci când nava trebuie să fi fost îndepărtată și debarcată sau distrusă:
(1) toate armele și porțiunile esențiale de arme, vârfurile de control al focului și părțile rotative ale tuturor barbetelor și turelelor;
(2) toate mașinile pentru montarea hidraulică sau electrică;
(3) toate instrumentele de control al focului și dispozitivele de căutare a distanței;
(4) toate munițiile, explozivii și minele;
(5) toate torpilele, focoasele și tuburile torpilelor;
(6) toate instalațiile de telegrafie fără fir;
(7) turnul de comandă și toate armurile laterale sau, alternativ, toate mașinile principale de propulsie;
și (8) toate platformele de aterizare și.
IV. perioadele în care se efectuează dezmembrarea navelor sunt următoarele:
(a) În cazul navelor care urmează să fie casate în conformitate cu articolul II primul paragraf, lucrarea de a face navele incapabile de un serviciu militar suplimentar, în conformitate cu paragraful III al prezentei părți, se încheie în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, iar casarea se efectuează în cele din urmă în termen de optsprezece luni de la intrarea în vigoare. (B) în cazul navelor care urmează să fie casate conform art.II al doilea și al treilea paragraf sau conform art. III, lucrarea de a face nava incapabilă de un serviciu militar suplimentar în conformitate cu paragraful III din prezenta parte se începe cel târziu la data finalizării succesorului său și se încheie în termen de șase luni de la data finalizării. Nava este în cele din urmă casată, în conformitate cu punctul II din prezenta parte, în termen de optsprezece luni de la data finalizării succesorului său. Dacă, totuși, finalizarea noii nave este întârziată, atunci lucrarea de a face vechea navă incapabilă de a mai servi în război în conformitate cu paragraful III al prezentei părți va fi începută în termen de patru ani de la așezarea chilei noii nave și va fi terminată în termen de șase luni de la data la care a început această lucrare, iar vechea navă va fi în cele din urmă casată în conformitate cu paragraful II al prezentei părți în termen de optsprezece luni de la data la care a început lucrarea de a o face incapabilă de a mai servi în război.
Partea 3.- Înlocuirea
înlocuirea navelor capitale și a portavioanelor are loc în conformitate cu regulile din secțiunea I și tabelele din secțiunea II a prezentei părți.
secțiunea I.-reguli de înlocuire
(a) navele capitale și portavioanele la douăzeci de ani de la data finalizării lor pot, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul VIII și în tabelele din secțiunea II a prezentei părți, să fie înlocuite cu Construcții noi, dar în limitele prevăzute la articolele IV și VII. Chilele unei astfel de construcții noi pot fi stabilite, cu excepția cazului în care se prevede altfel în Art.VIII și în tabelele din secțiunea II a prezentei părți, nu mai devreme de șaptesprezece ani de la data finalizării tonajului care urmează să fie înlocuit, cu condiția, totuși, ca nici un tonaj al navei capitale, cu excepția navelor menționate în art. II paragraful al treilea, și tonajul de înlocuire menționat în mod specific în secțiunea II a prezentei părți, să nu fie stabilit până la zece ani începând cu 12 noiembrie 1921.
(b) fiecare dintre puterile contractante comunică cu promptitudine fiecăreia dintre celelalte puteri contractante următoarele informații:
(1) numele navelor capitale și ale portavioanelor care urmează să fie înlocuite cu Construcții noi; (2) data autorizării guvernamentale a tonajului de înlocuire; (3) data așezării chilelor tonajului de înlocuire; (4) deplasarea standard în tone și tone metrice a fiecărei nave noi care urmează să fie stabilită și dimensiunile principale, și anume lungimea la linia de plutire, fasciculul extrem la sau sub linia de plutire, înseamnă pescaj la deplasarea standard; (5) data finalizării fiecărei nave noi și deplasarea standard a acesteia în tone și tone metrice, precum și dimensiunile principale, și anume lungimea la linia de plutire, fasciculul extrem la sau sub linia de plutire, pescajul mediu la deplasarea standard, la momentul finalizării
(C) în cazul pierderii sau distrugerii accidentale a navelor capitale sau a portavioanelor, acestea pot fi imediat înlocuite cu Construcții noi, sub rezerva limitelor de tonaj prevăzute la articolele IV și VII și în conformitate cu celelalte dispoziții ale prezentului tratat, programul regulat de înlocuire fiind considerat avansat la acel nivel; măsură. (D) nu se reconstruiesc Nave capitale reținute sau portavioane, cu excepția scopului de a asigura mijloace de apărare împotriva atacurilor aeriene și submarine și sub rezerva următoarelor reguli: puterile contractante pot, în acest scop, să echipeze tonajul existent cu bulge sau blister sau protecție împotriva punților de atac antiaerian, cu condiția ca creșterea deplasării astfel efectuate să nu depășească 3.000 tone (3.048 tone metrice) deplasament pentru fiecare navă. Nu sunt permise modificări ale armurii laterale, calibrului, numărului sau tipului general de montare a armamentului principal, cu excepția: (1) În cazul Franței și Italiei, care țări în limitele permise pentru umflătură își pot spori protecția armurii și calibrul armelor purtate acum pe navele lor capitale existente, astfel încât să nu depășească 16 inci (406 milimetri) și (2) Imperiului Britanic i se va permite să finalizeze, în cazul renumitului, modificările armurii care au fost deja începute, dar suspendate temporar.
navă capitală
o navă capitală, în cazul navelor construite în continuare, este definită ca o navă de război, nu un portavion, a cărui deplasare depășește 10.000 tone (10.160 tone metrice) deplasare standard sau care poartă o armă cu un calibru care depășește 8 inci (203 milimetri).
portavion
un portavion este definit ca o navă de război cu o deplasare mai mare de 10.000 tone (10.160 tone metrice) deplasare standard proiectat pentru scopul specific și exclusiv de a transporta aeronave. Trebuie să fie construit astfel încât aeronavele să poată fi lansate și aterizate pe acestea și să nu fie proiectate și construite pentru a transporta un armament mai puternic decât cel permis în temeiul articolului IX sau al articolului X, după caz.
deplasarea Standard
deplasarea standard a unei nave este deplasarea navei completă, complet echipată, cu motor și echipată gata pentru mare, inclusiv toate armamentele și munițiile, echipamentele, echipamentele, proviziile și apa dulce pentru echipaj, diverse depozite și instrumente de orice descriere care sunt destinate să fie transportate în război, dar fără combustibil sau apă de alimentare de rezervă la bord.
cuvântul „tonă” din prezentul tratat, cu excepția expresiei „tone metrice”, se înțelege ca însemnând tona de 2240 de lire sterline (1016 kilograme).
navele finalizate în prezent își păstrează actualele calificative de tonaj deplasament în conformitate cu sistemul lor național de măsurare. Cu toate acestea, o putere care exprimă deplasarea în tone metrice este considerată pentru aplicarea prezentului tratat ca deținând doar deplasarea echivalentă în tone de 2240 de lire sterline.
o navă finalizată în continuare trebuie evaluată la tonajul său deplasament atunci când se află în starea standard definită în prezentul document.
Capitolul III.- Dispoziții diverse
Articolul XXI
dacă pe durata prezentului tratat cerințele Securității Naționale a oricărei puteri contractante în ceea ce privește apărarea navală sunt, în opinia acestei puteri, afectate material de orice schimbare de circumstanțe, puterile contractante se vor întâlni, la cererea unei astfel de puteri, în conferință în vederea reconsiderării dispozițiilor tratatului și a modificării sale de comun acord. având în vedere posibilele evoluții tehnice și științifice, Statele Unite, după consultarea celorlalte puteri contractante, vor organiza o conferință a tuturor Puterilor contractante, care se va reuni cât mai curând posibil după expirarea a opt ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, pentru a examina ce schimbări, dacă există, în tratat pot fi necesare pentru a face față acestor evoluții.
Articolul XXII
ori de câte ori orice putere contractantă se va angaja într-un război care, în opinia sa, afectează apărarea navală a securității sale naționale, această putere poate, după notificarea celorlalte puteri contractante, să suspende pentru perioada ostilităților obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, altele decât cele prevăzute la articolele XIII și XVII, cu condiția ca această putere să notifice celorlalte puteri contractante că urgența are un caracter care impune o astfel de suspendare.
în acest caz, puterile contractante rămase se consultă împreună pentru a se ajunge la un acord cu privire la modificările temporare, dacă este cazul, care ar trebui să fie aduse în Tratat între ele. În cazul în care o astfel de consultare nu produce un acord, încheiat în mod corespunzător în conformitate cu metodele constituționale ale puterilor respective, oricare dintre aceste puteri contractante poate, prin notificarea celorlalte puteri contractante, să suspende pentru perioada ostilităților obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, altele decât cele care decurg din acesta.
articolele XIII și XVII
privind încetarea ostilităților puterile contractante se vor întâlni în conferință pentru a examina ce modificări, dacă este cazul, ar trebui făcute în dispozițiile prezentului tratat.
Articolul XXIII
prezentul tratat va rămâne în vigoare până la 31 decembrie 1936 și, în cazul în care niciuna dintre puterile contractante nu va fi notificat cu doi ani înainte de această dată intenția sa de a rezilia Tratatul, acesta va rămâne în vigoare până la expirarea a doi ani de la data la care notificarea de reziliere va fi dată de una dintre puterile contractante, după care Tratatul va înceta în ceea ce privește toate puterile contractante. O astfel de notificare va fi comunicată în scris Guvernului Statelor Unite, care va transmite imediat o copie certificată a notificării celorlalte puteri și le va informa cu privire la data la care a fost primită. Notificarea se consideră că a fost transmisă și produce efecte de la data respectivă. În cazul în care guvernul Statelor Unite a dat o notificare de încetare, o astfel de notificare va fi dată reprezentanților diplomatici de la Washington ai celorlalte puteri contractante, iar notificarea va fi considerată ca fiind dată și va produce efecte la data comunicării făcute reprezentanților diplomatici menționați.
în termen de un an de la data la care o notificare de reziliere de către orice putere a intrat în vigoare, toate puterile contractante se vor întruni în conferință.
articolul XXIV
prezentul tratat va fi ratificat de puterile contractante în conformitate cu metodele lor constituționale respective și va produce efecte la data depunerii tuturor ratificărilor, care va avea loc la Washington cât mai curând posibil. Guvernul Statelor Unite va transmite celorlalte puteri contractante o copie legalizată a proc-verbal al depunerii ratificărilor.
prezentul tratat, ale cărui texte în franceză și engleză sunt ambele autentice, va rămâne depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite, iar copiile certificate corespunzător ale acestuia vor fi transmise de către guvernul respectiv celorlalte puteri contractante.
în credința căreia plenipotențiarii mai sus-numiți au semnat prezentul tratat.
făcut în orașul Washington în a șasea zi a lunii februarie, o mie nouă sute douăzeci și doi.
http://www.loc.gov/exhibits/treasures/trt039.html