Go descinde din engleza mijlocie gon, goon, din engleza veche g centenar, din Proto-germanică *g centenar, din Proto-Indo-europeană *centenar- ‘a pleca, a pleca’. Înrudite în limbile germanice includ frizonă de Vest gean, olandeză gaan, Low German Gahn, germană gehen, daneză, norvegiană, suedeză Gh, geen Gotic din Crimeea.
originea lui
engleza veche nu a folosit nici o variație a lui GO pentru preteritul general al lui go; în schimb, a fost folosit cuvântul xvode (varianta elixte elixode), care a rămas ca fiind acum învechit yede, yode și yead.
engleză veche ‘s – a dus’ (plural a plecat’) este alcătuit dintr-o bază preterită defectă-și sufixul dentar slab-de comun în majoritatea formelor moderne ale timpului trecut englezesc (cf. durere: durere). Baza – și omologul său gotic iddja (pl. iddjedun) arată următoarea evoluție:
- PLACINTA perfect singular *ye-yóh₂- (singular) → Proto-Germanic *ijō-dē → *eōdæ → ēode
- PLACINTA perfect plural *ye-yh₂- (plural) → *jejj- (Holtzmann e drept) → *jijj- (i-mutație) → Proto-Germanic *ijjēdun- → Gotic iddjēdun.
ambele forme sunt derivate din rădăcina de plăcintă *h₂y-inktih₂- (târziu *yeh₂-) pe baza potrivirilor strânse cu formele tensionate din trecut de sanscrită da inktti ‘el merge, călătorește’ (cf. aorist, aorist, aorist, aorist, aorist, aorist, aorist, aorist, aorist, aorist. Rădăcina este privită ca o derivată iterativă intensivă a celor mai frecvente *h₂ey-‘a merge’ (prezent *HBT – uri). Unul dintre reflexele lui * hurghey – este latinescul oxtre ‘ to go ‘(prezent e o sută’ I go’) care a dat multe cuvinte în limba engleză, cum ar fi ambiția, ieșirea, introitul, problema, preteritul și așa mai departe. Se găsește și în limbile slave ca iti și forme similare.
dezvoltarea unui nou preteriteEdit
în limba engleză mijlocie, a evoluat în inktifede, yede, și yode. Până în secolul al 15-lea, în sudul Angliei, wende (wend) a devenit sinonim cu go, dar formele sale infinitiv și prezent tensionate au încetat să mai fie în uz frecvent. Acest lucru a fost valabil și pentru diferitele preterite derivate de la centicod din go, astfel un preterit variant al lui wend a absorbit funcția. După ce s-a stabilit ca preterit al lui go, wend a luat un nou preterit, wended. În nordul englez și scoțian, yede a fost gaed, format în mod regulat prin sufixare-ed la o variantă de go. Datorită influenței regiunii, formele engleze sudice constituie limba standard a Angliei, și așa a mers este preteritul englez standard. Spencer a folosit yede pentru a însemna du-te cu yode ca formă preterită, dar ca dialect.
originea lui wentEdit
a mers, timpul trecut modern al lui go, a fost inițial forma preterită a englezei medii wenden ‘a se întoarce, a direcționa; a pleca’ (engleza modernă wend), din engleza veche wendan (trecut wende, inqusewend), ea însăși din proto-germanică *wandijan inqu ‘a se întoarce’ (tranzitiv). Înrudite includ frizonă de Vest weine, olandeză, Low German, German wenden, Idiș XV, Suedeză v xvnda, Daneză, Norvegiană vende, și gotic wandjan. Formele originale ale timpului trecut ME au fost wende, wended (forma noastră modernă) și Participle trecut wend, dar varianta wente s-a dezvoltat din aproximativ 1200. De cca. 1500, wended a prevalat în simțurile tranzitive, în timp ce wente, limitat la simțurile intransitive, a rivalizat și a înlocuit timpul trecut mai vechi al lui go, yede/yode.
Proto-Germanica *wandijan-ul este un derivat cauzal al *windan-ului ‘la vânt, înfășurare’, din care s-a dezvoltat verbul englez modern vânt. Înrudite includ vin frizonă de Vest, olandeză, Low German, Germană winden, Suedeză vinda, daneză și Norvegiană vindeși gotic-windan (în biwindan ‘a vântura, înfășura’). PGmc * windan XV vine de la Proto-Indo-European * wend7q – ‘la vânt, răsucire’, care a dat, de asemenea, Umbrian preuenda ‘rândul său!'(imperativ), Tocharian A/B wänt/wänträ ‘cuprinde, învăluie’, greacă (Hesychius) áthras „vagon”, armeană gind „ring”, și Sanscrită vandhúra ‘transportul cadru.