forța centripetă și forța centrifugă, pereche de forță de acțiune-reacție asociată cu mișcarea circulară. Conform primei legi a mișcării lui Newton, un corp în mișcare călătorește de-a lungul unei căi drepte cu viteză constantă (adică are viteză constantă), cu excepția cazului în care este acționat de o forță exterioară. Pentru ca mișcarea circulară să aibă loc, trebuie să existe o forță constantă care să acționeze asupra unui corp, împingându-l spre centrul căii circulare. Această forță este forța centripetă (care caută Centrul). Pentru o planetă care orbitează în jurul Soarelui, forța este gravitațională; pentru un obiect răsucit pe un șir, forța este mecanică; pentru un electron care orbitează un atom, este electrică. Magnitudinea f a forței centripete este egală cu masa m a corpului ori viteza sa pătrată v?2 împărțit la raza r a căii sale: F=mv2/r. conform celei de-a treia legi a mișcării lui Newton, pentru fiecare acțiune există o reacție egală și opusă. Forța centripetă, acțiunea, este echilibrată de o forță de reacție, forța centrifugă (care fuge de centru). Cele două forțe sunt egale în mărime și opuse în direcție. Forța centrifugă nu acționează asupra corpului în mișcare; singura forță care acționează asupra corpului în mișcare este forța centripetă. Forța centrifugă acționează asupra sursei forței centripete pentru a o deplasa radial din centrul căii. Astfel, în răsucirea unei mase pe un șir, forța centripetă transmisă de șir atrage masa pentru a o menține pe calea sa circulară, în timp ce forța centrifugă transmisă de șir trage spre exterior pe punctul său de atașare din centrul căii. Forța centrifugă este adesea considerată în mod eronat că determină un corp să zboare din calea sa circulară atunci când este eliberat; mai degrabă, îndepărtarea forței centripete este cea care permite corpului să călătorească în linie dreaptă, așa cum este cerut de prima lege a lui Newton. Dacă ar exista de fapt o forță care acționează pentru a forța corpul să iasă din calea sa circulară, calea sa atunci când este eliberată nu ar fi cursul tangențial drept care este întotdeauna observat.