prezentare generală
dreptul la viață acoperă aspecte precum uciderile extrajudiciare de către agenții statului, impunerea pedepsei cu moartea și dispariția forțată. Dreptul la viață este protejat în principalele instrumente regionale și universale ale drepturilor omului, inclusiv următoarele:
- Carta africană a Drepturilor Omului și popoarelor (art. 4)
- Convenția Americană a Drepturilor Omului (art. 4)
- Declarația Americană a drepturilor și îndatoririlor Omului (art. 1)
- Carta arabă a Drepturilor Omului (art. 5-8)
- Convenția privind protecția drepturilor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (art. 9)
- Convenția privind drepturile copilului (art. 6)
- Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (art. 2)
- Convenția Interamericană privind dispariția forțată a persoanelor
- Pactul internațional privind drepturile civile și politice (art. 6)
- Protocolul nr. 13 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate împrejurările
- Protocol la Convenția Americană a Drepturilor Omului de abolire a pedepsei cu moartea
- al doilea Protocol opțional la PIDCP care vizează abolirea pedepsei cu moartea
- Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 3)
în legătură cu încălcările dreptului umanitar internațional (de exemplu, utilizarea armelor interzise care au drept rezultat moartea sau ignorarea pierderii de vieți omenești în rândul civililor) și a Dreptului Penal Internațional (de ex. genocid) poate implica, de asemenea, încălcări ale dreptului la viață. De exemplu, a se vedea Convenția privind genocidul și convențiile de la Geneva.
excepții semnificative scutesc Statele de responsabilitatea internațională pentru moartea unui individ în circumstanțe specifice. Acestea sunt enunțate cel mai clar în articolul 2 alineatul(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede:
2. Privarea de viață nu este considerată ca fiind cauzată cu încălcarea prezentului articol atunci când rezultă din folosirea forței care nu este mai mult decât absolut necesară:
a. în apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale;
b. Pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane reținute în mod legal;
c. în acțiunile întreprinse în mod legal în scopul înăbușirii unei revolte sau a unei insurecții.
aceste excepții au fost interpretate destul de strict. După cum se prevede în alte instrumente, articolul 15 din Convenția Europeană—referitor la derogările de la obligațiile internaționale în situații de urgență—prevede, de asemenea, că derogările de la articolul 2 sunt permise numai „în ceea ce privește decesele rezultate din acte legale de război”.în plus, impunerea pedepsei cu moartea—deși este interzisă în unele zone ale lumii—nu este încă considerată în mod universal o încălcare a dreptului la viață, cu condiția ca infracțiunea să fie suficient de gravă, să fie respectate drepturile la proces, iar metoda de executare să nu fie deosebit de crudă.
cu toate acestea, inerente dreptului la viață sunt atât obligații negative, cât și pozitive asupra statului. Adică, nu numai că statele trebuie să se abțină de la a lua o viață în afara circumstanțelor descrise mai sus, dar trebuie, de asemenea, să acționeze afirmativ pentru a proteja împotriva pierderii de vieți omenești. Astfel de obligații pozitive includ: instruirea forțelor de Stat pentru a folosi forța letală numai atunci când este necesar, luarea de măsuri preventive în fața riscului cunoscut pentru viață (de exemplu, pentru a preveni un masacru anticipat de către forțele de gherilă sau pentru a rezolva o dispută terestră în care supraviețuirea unei comunități indigene depinde de teren), punerea în aplicare a legislației naționale care ajută la reducerea pierderilor de vieți omenești (cum ar fi reglementarea spitalelor și a profesioniștilor din domeniul medical), Investigarea și pedepsirea actelor ilicite care duc la moarte și asumarea responsabilității pentru bunăstarea persoanelor aflate în custodia statului.
resurse suplimentare
sursele online utile privind dreptul la viață includ următoarele:
- capitolul 13 din Manualul Rhona K. M. Smith privind drepturile internaționale ale omului, disponibil pe Google books
- comentariile generale ale Comitetului ONU pentru Drepturile Omului nr. 6: Dreptul la viață și nr. 14: Arme nucleare și dreptul la viață
- setul de instrumente al Consiliului Europei, dreptul la viață
- rapoarte și alte documente elaborate de Raportorul special al ONU pentru execuții extrajudiciare, sumare sau arbitrare
- manualul juridic INTERIGHTS privind articolul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului