diferențele de sex Marte-Venus par a fi la fel de mitice ca omul de pe lună. O analiză din 2005 a 46 de meta-analize care au fost efectuate în ultimele două decenii ale secolului 20 subliniază faptul că bărbații și femeile sunt practic la fel în ceea ce privește personalitatea, capacitatea cognitivă și conducerea. Psihologul Janet Shibley Hyde, de la Universitatea Wisconsin din Madison, a descoperit că bărbații și femeile din copilărie până la vârsta adultă sunt mai asemănători decât diferiți în majoritatea variabilelor psihologice, rezultând ceea ce ea numește o ipoteză a asemănărilor de gen. Folosind tehnici meta-analitice care au revoluționat studiul diferențelor de gen începând cu anii 1980, ea a analizat modul în care cercetările anterioare au evaluat impactul genului asupra multor trăsături și abilități psihologice, inclusiv abilități cognitive, comunicare verbală și nonverbală, agresivitate, leadership, stima de sine, raționament moral și comportamente motorii.Hyde a observat că de-a lungul zecilor de studii, în concordanță cu ipoteza asemănărilor de gen, diferențele de gen au avut fie un efect deloc, fie un efect foarte mic asupra majorității variabilelor psihologice examinate. Au apărut doar câteva diferențe principale: în comparație cu femeile, bărbații puteau arunca mai departe, erau mai agresivi din punct de vedere fizic, se masturbau mai mult și aveau atitudini mai pozitive despre sex în relațiile neangajate.mai mult, Hyde a constatat că diferențele de gen par să depindă de contextul în care au fost măsurate. În studiile menite să elimine normele de gen, cercetătorii au demonstrat că rolurile de gen și contextul social au determinat puternic acțiunile unei persoane. De exemplu, după ce participanților la un experiment li s-a spus că nu vor fi identificați ca bărbați sau femei și nici nu au purtat nicio identificare, niciunul nu s-a conformat stereotipurilor despre sexul lor atunci când li s-a oferit șansa de a fi agresiv. De fapt, au făcut opusul a ceea ce ar fi de așteptat – femeile erau mai agresive, iar bărbații erau mai pasivi.în cele din urmă, raportul Hyde din 2005 a analizat cursul de dezvoltare al posibilelor diferențe de gen – modul în care orice decalaj aparent se poate deschide sau închide în timp. Analiza a prezentat dovezi că diferențele de gen fluctuează odată cu vârsta, crescând mai mici sau mai mari în momente diferite în durata vieții. Această fluctuație indică din nou că diferențele nu sunt stabile.